Expoziţie dedicată lui Nicolae Titulescu, la 140 de ani de la naştere, la Muzeul Naţional de Istorie

Expoziţia „Nicolae Titulescu – 140 de ani de la naștere. Diplomația României în şapte portrete cu dedicaţie” este accesibilă publicului, începând de miercuri, la sediul Muzeului Naţional de Istorie a României, informează un comunicat de presă.

Vor fi expuse, pentru prima dată, şapte fotografii de tip portret primite de diplomatul român în anii 1932 şi 1934, aflate în colecţiile muzeului.

Documentele reprezintă daruri ce intrau în uzanţele de protocol ale vremii şi punctează traseul diplomatic al lui Titulescu din anii celui de-al doilea mandat de ministru al Afacerilor Străine.

Fotografiile, ce poartă dedicaţii adresate lui Nicolae Titulescu, îi reprezintă pe:

• Regele Carol al II-lea (primită în 1933 – semnarea Pactului de Organizare a Micii Înţelegeri);
• Louis Barthou, jurnalist şi om politic francez, ministru al Afacerilor Străine al Franţei în mai multe guverne (primită în 1934, cu prilejul unei vizite a lui N. Titulescu la Paris);
• Regele Alexandru I al Iugoslaviei, fotografie cu dedicaţie primită în anul 1932, cu prilejul unei întâlniri la Belgrad;
• Tevfik Ruştu Aras, politician turc, ministru de Externe al Turciei între anii 1925-1938 (primită pe 17 octombrie 1933 – semnarea Tratatului româno-turc);
• Preşedintele Turciei, Mustafa Kemal Ataturk (1881-1938);
• Panagis Tsaldaris, om politic grec, preşedinte al Consiliului de Miniştri în perioada 1932-1935 (primită cu ocazia semnării Pactului Înţelegerii Balcanice)
• Alexandros Zaimis, preşedinte al republicii elene între anii 1929-1935 (primită în martie 1934, la o lună după încheierea Înţelegerii Balcanice).

Citește și Secvențe din expoziția „Pretexte (o perspectivă)” a artistului Marius David

Expoziţia va putea fi vizitată până la sfârşitul lunii martie, de miercuri până duminică, între orele 9,00 – 17,00.

Nicolae Titulescu (4 martie 1882 – 17 martie 1941), jurist cu studii universitare şi doctorale la Paris, profesor de Drept la Universităţile din Iaşi (1905-1909) şi Bucureşti (1910-1940), avocat cu renume, a fost cel mai important diplomat român al perioadei interbelice.

Şi-a început cariera diplomatică în calitate de prim-delegat al României la Conferinţa de Pace de la Paris (1920), unde a semnat, împreună cu Ioan Cantacuzino, Tratatul de la Trianon.

A fost apoi delegat permanent al României la Liga Naţiunilor (din 1924), reprezentant permanent al ţării în Consiliul Ligii Naţiunilor (din 1928), ministru al Afacerilor Străine între 1927-1928 şi 1932-1936, preşedinte al Adunării Ligii Naţiunilor (1930-1932) şi ministru plenipotenţiar la Londra (1921 -1927, 1928 – 1932). În anii ’30 a jucat un rol important în aderarea României la Mica Înţelegere şi Înţelegerea Balcanică.