Filip Coleanu, directorul uzinei „Victoria” Călan, blamat de legionari și comuniști

Filip Coleanu, directorul uzinei „Victoria” Călan până la jumătatea secolului XX, a fost puternic implicat în viața economică, socială și culturală a comunei Călan-Crișeni în perioada interbelică, fapt datorat și calității pe care o deținea în conducerea Uzinelor Titan-Nădrag-Călan. Deloc simpatizat de legionari, a avut mai multe conflicte cu ei, fapt confirmat și de Petru Gheorgheoni, puternic simpatizant al Mișcării Legionare și fost primar (o perioadă scurtă) al comunei Strei, în volumul său de memorii.

În noiembrie 1933, în comuna Călan s-a constituit cer­cul cultural al „Astrei” (Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român), din conducerea căruia au făcut parte: președinte ing. dir. Filip Coleanu, vi­ce­președinte înv. dir. loan Jula, casier Coriolan Popescu, secretară Marieta Mogo­șean.

Tot atunci lua naștere și Reuniunea Femeilor. Femeile afiliate au ținut șezători și au confecționat diferite obiecte de lucru de mână. Deseori, venitul este destinat copiilor săraci.

Câțiva ani mai târziu, în februarie 1937, toți funcționarii uzinei din Călan, în frunte cu ing. Filip Coleanu, membrii corpului di­dactic împreună cu loan Ju­­la, directorul școlii primare şi alți fruntași ai comunei Crișeni s-au întrunit în sala res­taurantului uzinelor (astăzi cunoscut sub denumirea de Clubul 11 Iunie) pentru con­stituirea comitetului „Crucii Roșii”. Printre alții au fost aleși ing. Filip Coleanu, președinte de onoare și soția sa, președintă activă.

Despre Filip Coleanu, presa națională informa în august 1933 că a fost mușcat de un câine, pe care, bănuind că e turbat, l-a ucis și şi a trimis capul spre analiză institutului antirabic din Cluj. „Rezultatul a fost afirmativ şi d. ing. împreună cu servi­toarea casei, ce a umblat cu câinele, au plecat la Cluj spre a urma tratamentul cuvenit”, informau ziarele interbelice.

Citește și Ana Gavrilă Ogoranu, abuzată fizic de Securitate pentru un aparat radio defect primit de soțul ei de la Petru Gheorgheoni

După instalarea regimului totalitar de stânga, Filip Coleanu intră în conflict cu reprezentanții Partidului Comunist. În 1952, pe seama cazului turnătorului Martin Kovács, presa nota că încă de pe vremea când era copil acesta a simțit „exploatarea criminală a regimului burghezo-moșieresc”.

„Revolta împotriva exploatatorilor clocotea în inima lui. Condiții de muncă neumane, salariu din ce în ce mai mic, care nu-i asigura nici hrana zilei urmă­toare, l-a hotărât să ceară exploatatorilor unele revendi­cări ca mărirea salariului şi îmbunătățirea condițiilor de muncă. În loc de rezolvarea revendicărilor, turnătorul Kovács se trezi că este mutat disciplinar la o altă secție unde munca era şi mai grea. Din nou încearcă a-şi arăta nemulțumirile” scria presa vremii.

Într-o sâmbătă după masă ar fi fost chemat de acasă la directorul uzinei.
– Nu-ți convine ? Să știi că noi nu suntem cununați! I-ar fi spus Filip Coleanu.

„Turnătorul Kovács încercă să-i amintească hapsânu­lui director despre prevederile legislației muncii. Cu batjocură acesta-i răspunse: legile despre muncă sunt în buzunarul meu, dar dacă totuși vrei un salar mai bun ai avea o soluție. Vino la mine cu unele „notițe“. Cred că știi despre ce-i vorba ? Sunt unii care fac agitație, şi care nu se cam împacă cu direcțiunea.

Scârbit de această propunere, apărându-şi propriile interese, turnătorul Martin Kovács a știut ce să răs­pundă tâlharului Coleanu. El a arătat că niciodată nu va face acest lucru pentru că asta ar însemna trădarea propriilor interese, trădarea năzuinței tuturor celor exploatați. Au urmat apoi persecuții şi o viață tot mat amară”, informau oficioasele Partidului Comunist.

Articole similare a publicat și presa legionară.