Frențiu Valeriu Traian. S-a născut pe 25 aprilie 1875, în Reșița, ca fiu al preotului greco- catolic Ioachim și al lui Rozalia. A urmat studiile liceale la Blaj, mai apoi facultatea de teologia din Budapesta, hirotonindu-se ca preot pe data de 20 septembrie 1898. În aceeași perioadă a obținut o bursă pentru a studia la Viena, la Institutul „Sfântul Augustin”, unde a rămas până în 1902, când și-a susținut doctoratul.
În perioada anilor 1902-1904, Traian Frențiu a ocupat funcția de vice notar consistorial și arhivar diecezan în Lugoj, iar între 1904-1912 pe cea de paroh și protopop în Orăștie. La începutul anului 1912 a fost numit ca vicar foraneu al Hațegului. La data de 25 februarie 1922 a fost transferat la Oradea. Aici, după instalarea guvernului condus de Dr. Petru Groza, a fost arestat pe 28 octombrie 1948 și dus în vila patriarhală de la Dragoslavele, transformată în lagăr pentru episcopii greco-catolici. În anul 1950 a ajuns în penitenciarul de la Sighet, unde a decedat, în iulie 1952.
Bibliografie: Bota, Ioan M., Istoria Bisericii universale și a Bisericii românești de la origini până în zilele noastre, Casa de Editură „Viața Creștină”, Cluj-Napoca, 1994; Ploscaru, Ioan, Lanțuri și Teroare, Editura Signata, 1993; Știrban, Codruța Maria, Știrban. Marcel, Din istoria Bisericii Române Unite 1945-1989, Editura Muzeului Sătmărean, 2000; Vasile, Cristian, Istoria bisericii greco-catolice sub regimul comunist 1945-1989, Editura Polirom, 2003.
Indice – Deținuți politic
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News