Gabriel Croitoru va cânta pe vioara lui George Enescu la Ateneul Român

Distribuie

Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu”, condusă de dirijorul Valentin Doni, prezintă publicului, pe 12 şi 13 mai, de la ora 19.00, la Ateneul Român, „În lumina evocării-George Enescu” de Ulpiu Vlad, „Fantezia scoţiană, în mi bemol major, pentru vioară şi orchestră, op. 46” de Max Bruch, cu violonistul Gabriel Croitoru în ipostază solistică, şi „Variaţiunile Enigma, op. 36” de Edward Elgar.

După lucrarea de muzică contemporană a compozitorului Ulpiu Vlad, „În lumina evocării-George Enescu”, apreciatul violonist  Gabriel Croitoru va interpreta, la vioara care i-a aparținut lui George Enescu, „Fantezia scoţiană” op. 46, pentru vioară şi orchestră de Max Bruch. 

În 2008, Gabriel Croitoru a fost desemnat câştigătorul viorii ce a aparţinut lui George Enescu. Instrumentul a fost construit de Joseph Guarnerius în anul 1730, fiind supranumit şi Catedrala, datorită sunetului său puternic. 

„Fantezia scoţiană este o lucrare foarte dragă mie. Poate şi din cauza faptului că este nemeritat prea puţin cântată. Acesta este motivul principal pentru care am ales-o ca program pentru colaborarea cu Filarmonica George Enescu, alături de care aş putea spune că am crescut, acordându-mi-se şansa de a apărea pe scena Ateneului încă de pe băncile liceului. Ne-am dorit cu toţii reîntoarcerea la normalitatea sălilor pline de melomani şi iată că aşteptările noastre n-au fost în zadar. Vă aşteptăm cu drag la concertul nostru!”, a declarat Gabriel Croitoru, citat de news.ro.

Citește și O piaţă din Paris va purta numele lui George Enescu

Dirijorul Valentin Doni afirmă că revine cu o deosebită satisfacţie pe scena Ateneului Român, la pupitrul Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „George Enescu”.

În partea doua a concertului, vor fi interpretate Variaţiunile  Enigma Op. 36 de Edward Elgar. Compozitorul englez a pornit de la o temă muzicală, pe care a dezvoltat-o prin compunerea mai multor variaţiuni de orchestră.

Fiecare dintre cele 14 variaţiuni caracterizează un prieten prin portrete sonore, fără să fie dezvăluit şi numele acestuia. Autorul codifică această identitate printr-o criptogramă sub forma unor iniţiale sau asteriscuri, pentru că „enigma trebuie să rămână enigmă”, după cum considera Elgar.

„Variaţiunile Enigma reprezintă o capodoperă a muzicii simfonice universale, pe care o iubesc si o apreciez deosebit de mult prin frumuseţea construcţiei ei. Compozitorul a demonstrat  o tehnică desăvârşită ca orchestrator. Toate personajele reliefate în aceste variaţiuni sunt reprezentate printr-o bogăţie de culori sonore aidoma unui caleidoscop coloristic sonor. Această muzică reprezentă esenţa spiritului englezesc de la cele mai sensibile sentimente umane până la trăiri de înaltă ţinută – unitate naţională, demnitate şi fermitate ale poporului britanic”, a subliniat Valentin Doni pentru sursa citată.