Gafencu Valeriu (n. 1921 – d. 1952)

Gafencu Valeriu. S-a născut pe 24 ianuarie 1921, în localitatea Sângerei, din județul Bălți, Basarabia. A urmat școala primară în Sângerei, cursurile secundare la Liceul „Ion Creangă” din Bălți, între anii 1932-1940. În anul 1941, pe când era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași și totodată conducător al unui grup al organizației Frățiilor de Cruce, a participat la rebeliunea legionară, fiind arestat de regimul Antonescu. Eliberat la scurtă vreme, a fost rearestat de autoritățile antonesciene din cauza participarii sale la menținerea mișcării legionare în ilegalitate.

Profesorul de drept civil Constantin Angelescu, cel care l-a apărat la proces, declara despre acesta că a fost unul dintre cei mai buni studenți ai lui, din întreaga sa activitate didactică. Cu toate acestea, a fost condamnat la închisoare. Și-a ispășit pedeapsa la închisoarea din Aiud (1941-1949), la Pitești (noiembrie-decembrie 1949) și la cea din Târgu Ocna (1949-1952), unde a decedat pe 18 februarie 1952. A fost denumit de către preotul ortodox Nicolae Steinhardt „Sfântul închisorilor”.

BibliografieColfescu, Silvia, Documente ale procesului reeducării din închisorile Piteşti, Gherla. Memorialul ororii, Editura Vremea, 1995; Iorgovan, Moise, Sfântul închisorilor. Mărturii despre Valeriu Gafencu, Editura Reîntregirea, 2007; Mureșan, Alin, Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate (ed. a II-a), Editura Polirom, 2007; Sandache, Cristian, Mișcarea legionară și ortodoxia. Portrete românești, Editura Mica Valahie, 2014; Trifoiu, Nicolae, Studentul Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor din România, Editura Napoca Star, 1998.

Indice – Deținuți politic

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.