Scrierile și experimentele lui Galileo Galilei au marcat o transformare fundamentală în înțelegerea științifică a naturii. Inspirat de lucrările lui Arhimede, Galileo Galilei a preluat metoda acestuia de combinare a observațiilor cu experimentele, ducând mai departe cercetarea empirică și aplicând-o în moduri noi și relevante pentru epoca sa.
Fascinat de lucrările lui Arhimede, Galileo Galilei a adaptat principiile acestuia pentru a crea un instrument, „La Bilancetta” (Balanța hidrostatică), destinat determinării densității materialelor. Acest mic tratat, elaborat la începutul carierei sale, reflectă interesul lui pentru metodele experimentale riguroase. Galileo Galilei a folosit balanța pentru a verifica ipoteze legate de greutatea specifică a corpurilor în aer și în apă, aplicând în mod ingenios metoda empirică.
Galileo Galilei și-a extins cercetările în domenii precum astronomia și mișcarea corpurilor. Cu ajutorul telescopului, construit chiar de el prin perfecționarea designului inițial olandez, a realizat descoperiri care contraziceau dogmele vremii: munții și craterele de pe Lună, fazele planetei Venus, sateliții lui Jupiter (denumiți mai târziu sateliți galileeni) și petele solare. Aceste observații, publicate în 1610 în lucrarea „Sidereus Nuncius” („Mesagerul Stelelor”), au pus la îndoială cosmologia geocentrică. Descoperirea sateliților lui Jupiter a fost o dovadă clară că nu toate corpurile cerești orbitează în jurul Pământului, susținând astfel modelul heliocentric propus de Copernic.
O altă realizare importantă a fost studiul mișcării corpurilor, documentat în lucrările sale ulterioare, precum „Dialogo sopra i Due Massimi Sistemi del Mondo” (1632) și „Discorsi e Dimostrazioni Matematiche intorno a Due Nuove Scienze” (1638). Experimentele sale cu bile care se rostogoleau pe planuri înclinate i-au permis să formuleze legi fundamentale ale mișcării accelerate.
Citește și Arhimede, inspirația din spatele marilor realizări ale lui Galileo Galilei
Galileo Galilei a demonstrat că toate corpurile, indiferent de masă, cad cu aceeași accelerație în vid, o concluzie contrară teoriilor lui Aristotel. De asemenea, a descris principiul inerției, fundament pentru fizica modernă, arătând că un obiect aflat în mișcare își va menține starea de mișcare uniformă dacă nu este influențat de o forță externă.
Un element distinctiv al activității lui Galileo Galilei a fost alegerea limbii italiene pentru publicarea unora dintre lucrările sale. Într-o epocă în care latina domina știința, scrierea în limba italiană a permis accesul unui public mai larg la ideile sale. Această decizie a făcut ca teoriile lui să fie discutate nu doar în cercurile academice, ci și în rândul oamenilor obișnuiți, contribuind la răspândirea rapidă a noilor idei.
Chiar și în condițiile dificile ale arestului la domiciliu, Galileo Galilei a continuat să lucreze alături de ucenicii săi, explorând fenomene naturale și scriind lucrări care aveau să influențeze generații întregi de oameni de știință. În această perioadă, a inventat un pendul pentru măsurarea timpului și a făcut experimente legate de rezistența materialelor. Prin abordarea sa metodică și claritatea explicațiilor, el este unul dintre cei care au pus bazele științei moderne, contribuind decisiv la separarea științei de dogmele ideologice.