George Călinescu, critic față de liderii PNȚ și lipsit de compasiune

Apreciat critic literar, George Călinescu și-a manifestat obediența față de regimul comunist încă din 1947, când publică o serie de articole în care îi critică în termeni duri pe liderii PNȚ.

George Călinescu publica în ziarul Naţiunea din 31 octombrie, sub titlul „Acuzatul Iuliu Maniu“, un amănunțit portret publicistic al liderului țărănist.

„Un bătrân om, aproximativ de Stat, care de decenii face o politică negativistă constituită din întrevederi secrete, intrigi şi negocieri, un luptător din imperiul austriac, care nu percepe structura unui Stat liber ca România, cu responsabilități pozitive, un învățător lipsit de inițiativă personală, ezitant, împins de spate de prestigiul celuilalt […] cu strângere de inimă am privit pe bătrânul neînțelegător al istoriei şi datoriilor noastre, ieșind din sală, la suspendarea ședinței, sprijinit de braț“.

Ion Mihalache este descris ca un „învățător lipsit de voință, împins din spate de prestigiul celuilalt”, iar Nicolae Penescu, secretarul general al PNŢ şi fost ministru de Interne, „un proprietar, un om nou, cu oroarea schimbărilor sociale, mai copleșit de eventualitatea pierderii situației economice decât de orice altă problemă generală”.          

Citește și Mihail Sadoveanu, răvășit de durere la moartea lui Stalin

Grupul de la Ministerul de Externe (Grigore Niculescu-Buzeşti, Camil Demetrescu ş.a.) nu sunt decât „o mână de obscuri funcţionari diplomatici de extracţie rurală şi burgheză, atraşi de prestigiul aristocraţiei mediului internaţional de legaţii, din care au învăţat procedeul ieftin de a face conspiraţii cu conturi curente în Elveţia”.

În numărul din 1 noiembrie 1947 al aceleiași publicații, George Călinescu continuă prezentarea acuzațiilor. Rădulescu-Pogoneanu, care a fost adus în sala de judecată într-un scaun cu rotile, fiind paralizat, nu i se pare autorului demn de compasiune, ci mai degrabă „nelipsit de subtilitate şi de o malignitate ascunsă”.

Grigore Niculescu-Buzeşti „e bolnav de leucemie cu lunile de viață matematic calculate. Aceşti doi acuzaţi nu sunt decât doi organizatori ai maquis-ului român care n-au nimic de pierdut, nişte muribunzi care acceptă să se arunce în aer cu dinamită ca să aibă o moarte sumară”.

Seria articolelor dedicate procesului continuă şi pe 2 noiembrie cu Două interogatorii. Pe data de 4 noiembrie 1947 apare articolul Reflexii la rechizitoriu. Ultimul articol despre proces apare pe 6 noiembrie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.