Georgescu Bârlad Vasile. S-a născut pe 1 noiembrie 1884, în localitatea Băcani din județul Tutova, din părinți agricultori. A urmat cursurile Liceului „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad; Facultatea de Drept din București, pe care a absolvit- o în 1907. A făcut parte din Ordinul Avocaților din județul Tutova, activând ca avocat până în anul 1947. A ocupat inclusiv funcția de decan al Baroului Tutova. A participat la războiul din Balcani din 1913, în cadrul Regimentului 2 Roșiori și la Primul război mondial (1916-1918), cu gradul de ofițer.
Distincții militare: Medalia jubiliară „Carol I” (la 28 decembrie 1905); Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler (la 25 iunie 1913); Medalia „Avântul Țării” pentru „participarea la campania din anul 1913” (la 7 noiembrie 1913); Ordinul „Coroana României” cu spade în grad de cavaler pentru „priceperea cu care a executat recunoașteri și cu care a condus plutonul în luptele din 1916” (la 29 aprilie 1917); Ordinul „Steaua României” cu spade în grad de cavaler cu panglică de „Virtutea Militară”; „Crucea comemorativă a războiului 1916- 1918” (la 7 iulie 1918); Ordinul „Coroana Italiei” în grad de cavaler (la 9 august 1921).
Distincții civile: Medalia „Răsplata muncii pentru Biserică”, clasa I, ca urmare a ajutorului dat la restaurarea bisericii “Sfântul Spiridon” din Bârlad (la 8 octombrie 1925); Ordinul „Steaua României în calitate de comandor”, pentru merite în calitate de deputat de Tutova (la 12 iulie 1929); Medalia „Bărbăție și Credință”, clasa I, pentru activitatea depusă în calitate de președinte al Comisiei interimare a orașului Bârlad, pentru „curaj, devotament și abnegație cu prilejul inundațiilor produse în primăvara anului 1932” (la 12 decembrie 1932); Titlul onorific „Cetățean de Onoare al Orașului Bârlad”; Medalia „Peleș”, pentru merite în calitate de deputat de Tutova (la 25 septembrie 1933); Semnul onorific „Vulturul României” în gradul de Cavaler, pentru merite în calitate de deputat de Tutova (la 11 noiembrie 1933).
Membru, mai întâi în Partidul Conservator Democrat, ulterior în P.N.Ț., fiind președinte al formațiunii în județul Tutova, de la înființarea ei până la scoaterea în ilegalitate de către regimul comunist. A ocupat funcția de prefect de Tutova (cu reședința la Bârlad), deputat și mai apoi senator.
După venirea comuniștilor la putere, Vasile Georgescu Bârlad a fost arestat alături de alți membrii ai partidelor istorice. Pus în libertate, a fost din nou arestat în august 1949, împreună cu doi dintre copiii săi, Irina și Costin. În luna octombrie a anului 1951 a fost condamnat la doi ani și două luni închisoare pentru: „acte preparatorii la crimă de uzurpare de ordine constituțională”.
Eliberat în anul 1953, cu toate bunurile confiscate și cu dreptul la pensie anulat de justiție, s-a mutat la fiica sa, în București. După alți trei ani a fost arestat din nou sub acuzația că ar fi început să scrie o lucrare despre istoria Partidului Țărănesc. A fost condamnat în august 1957 la 16 ani muncă silnică și 10 ani degradare civilă, fiind acuzat de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. Grav bolnav, a decedat pe 21 iulie 1962, în închisoarea din Botoșani.
Bibliografie: Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, volumul XIV, Editura Academiei Române, 2004 Avocat Vasile Georgescu Bârlad, lucrare redactată de membrii familiei, 2002; Rusan, Romulus, Anii 1949- 1953, Fundația Academia Civică, 1999; Țurlea, Petre, Partidul Național-Țărănesc. Tentative de reînființare după 1947, Editura Historia, 2007.