Gheorghe Muntean, primul lider al Oastei Domnului în județul Hunedoara

Gheorghe Muntean, important și devotat membru al mișcării creștine Oastea Domnului, s-a născut în anul 1895, satul Batiz, orașul Călan, și a fost singurul fiu al părinților săi, Gheorghe și Firuța. În 1918 s-a căsătorit cu soția sa Maria, alături de care a avut patru copii. S-a înscris în Oastea Domnului încă din primii ani de la fondare, după 1923. Tot atunci are și primele încercări literare. Peste puțin timp (1935) avea să debutez cu volumul „Isus ne îmbie crucea”.

Gheorghe Muntean, în descrierea lui Traian Dorz

Conform descrierilor poetului Traian Dorz, redactor la revista Isus Biruitorul, Mama sa, Firuța, a fost o femeie evlavioasă şi și-a crescut singurul ei copil în frica şi ascultarea lui Dumnezeu. Tot din mărturiile poetului Traian Dorz, relatate în cartea „Fericiții noștri înaintași”, putem afla despre Gheorghe Muntean că „a fost un harnic lucrător al Oastei Domnului, cutreierând toate satele din jurul Călanului, până la Ilia şi mai departe apoi, spre Arad, şi până la Hațeg şi Petroșani. Prin anii 1934, 1935, fratele Gheorghe și-a zidit o casă familială la Batiz , spunând: „Camera dinspre stradă să fie mai mare, pentru adunările frățești…”

Traian Dorz, despre creațiile lui Gheorghe Muntean

Referindu-se la creațiile ostașului din Batiz, Traian Dorz spunea cu admirație în volumul Fericiții noștri înaintași: „Multe dintre poeziile fratelui Gheorghe au primit frumoase melodii din mijlocul fraților şi se mai cântă şi azi cu plăcere şi bucurie neîntrecută. În călătoriile sale misionare, mergea deseori şi cu evlavie la Sibiu. Părintele Iosif îl primea mereu cu o mare dragoste şi bucurie, prețuindu-l nespus de mult din pricina râvnei sale pentru Domnul şi a dragostei sale pentru frați. Din stările de vorbă cu Părintele Iosif, fratele Gheorghe a învățat multe lucruri scumpe, iar apoi le ducea şi le împărtășea cu bucurie tuturor fraților pe unde ajungea”.

Cât privește poezia care dă și titlul volumului de debut al lui Gheorghe Muntean, o definește ca „una dintre cele mai frumoase cântări ale Oastei”.

Iosif Trifa, despre cartea lui Gheorghe Muntean

Gheorghe Munteanu a fost colaborator al publicațiilor Oastei Domnului; Isus Biruitorul, Lumina Satelor, Oastea Domnului, cu articole, informări privind organizația, dar și cu numeroase poezii, poezii care mai târziu au urmat să fie strânse într-un volum de versuri, Isus ne îmbie crucea. Carte tipărită la Sibiu, cu sprijinul preotului Iosif Trifa, care o aprecia ca fiind „un buchet de poezioare foarte plăcute, scrise poporal; foarte potrivite pentru a fi declamate prin adunările oastei.” Între ele aflându-și loc și poeziile pe care Maria, fiica poetului ostaș al Domnului, alintată Măriuca, „le declamă cu atâta putere prin adunările Oastei.”

Preotul Iosif Trifa, la moarta lui Gheorghe Muntean

Gheorghe Muntean s-a stins din viață la spitalul din Deva, în dimineața zilei de 4 ianuarie 1937. Preotul Iosif Trifa publica în Isus Biruitorul:

„Sunt 4 săptămâni de când căzuse bolnav, îndată după adunarea de la Gura-Sada, ultima adunare la care a participat. O răceală i-a cuprins vasul de lut şi boala a trecut pe urmă într-un tifos greu. S-a stins în spitalul din Deva, în dimineața zilei de 4 ianuarie 1937. Vestea plecării lui ne-a umplut de durere. Dragul nostru frate era în plină viață şi activitate duhovnicească. Mărturie despre aceasta este ostășia lui de 10 ani. Ca un viteaz al Domnului, ca un erou al Domnului, a colindat mereu satele şi orașele, vestindu-L pe tot locul pe Iisus cel Răstignit. Era un suflet care Îl aflase pe Iisus cel Răstignit şi Îl propovăduia cu foc şi altora. (…).”

Ioan Marini, la moarta ostașului

Ioan Marini, născut la 1 martie 1908 în satul Săsciori, județul Alba, învățător de profesie, redactor și colaborator la publicații creștinești ca: Isus Biruitorul, Misionarul Vieții Creștine, Familia Creștină, Ecoul, Ostașul Domnului, Ogorul Domnului, Viața Creștina etc. scria pe marginea trecerii în neființă a ostașului din satul Batiz, misionar al Domnului, în termenii cei mai duioși, de la el aflăm faptul că „peste 2000 de frați, prieteni, rude și popor l-au petrecut la locul de odihnă.”

După decesul acestuia, fiica lui s-a căsătorit cu Popa Petru, viitor lider pe țară al Oastei Domnului și fost deținut politic. Într-un document al CNSAS care privește preschimbarea dosarului de verificare deschis pe numele lui Traian Dorz la 20 decembrie 1965, în acțiune informativă individuală se arată că: „La baza deschiderii acțiunii a stat faptul ca sus-numitul ni calitate de conducător al acestei asociații a desfășurat activitate de propagandă dușmănoasă la adresa regimului nostru, în aceasta activitate fiind sprijinit de alte elemente ca: Pop Alexandru, Moldoveanu Nicolae, Popa Petru, Marinii Nicolae, Munteanu Gheorghe, toți făcând parte din conducerea pe țară a acestei asociații religioase ilegale.”