Ghețarul subteran de la Scărișoara: Minunea naturală ascunsă în inima munților Apuseni

Peștera Scărișoara, cunoscută și sub numele de Ghețarul de la Scărișoara, este cea mai mare peșteră cu ghețar subteran din România, adăpostind unul dintre cele mai impresionante fenomene naturale ale țării. Situată în comuna Gârda de Sus, județul Alba, această comoară naturală atrage anual numeroși turiști și cercetători datorită frumuseții și importanței sale științifice.

Accesul spre peșteră se face din comuna Gârda de Sus, urmând trei variante de drum: poteca turistică marcată cu cruce roșie, drumul asfaltat de pe valea Ordâncușei sau drumul forestier pe Valea Gârda Seacă. Peștera este localizată la coordonatele 46°29′23″N 22°48′35″E.

Descoperirea peșterii datează din secolul al XIX-lea, dar studiile științifice au început în 1861 și au continuat de-a lungul anilor, având în vedere diversitatea și complexitatea fenomenelor care se datorează prezenței gheții și structurii generale a peșterii. Cel mai vechi strat de gheață de la bază are aproximativ 4.000 de ani, iar cercetătorii au reușit să descifreze o mulțime de date despre vreme, incendii și exploatarea aurului în zona Apuseni pe vremea dacilor.

Intrarea în Ghețarul de la Scărișoara se face printr-un aven impresionant, iar coborârea în peșteră este facilitată de scări metalice ancorate în pereți. Peștera reprezintă o încăpere unică cu o dezvoltare totală de 700 m, în centrul căreia se află un imens bloc de gheață cu un volum de 80.000 m3, care dăinuie în peșteră de peste 4.000 de ani.

Citește și Peștera Vântului: Descoperă cea mai lungă peșteră din România

Zona turistică a peșterii este denumită Biserica, unde apar primele formațiuni stalagmitice de gheață. În restul peșterii, aspectul se schimbă total, iar concrețiunile de o mare diversitate și frumusețe, precum stalactite, stalagmite, coloane, draperii parietale și coralite, abundă mai ales în Galeria Coman.

Ghețarul de la Scărișoara este important pentru știință în special datorită fenomenelor ce se datorează prezenței gheții și structurii generale a peșterii. Avenul oferă botaniștilor un interesant teren de cercetare, iar fauna cavernicolă este săracă, dar prezintă totuși interes pentru biologi. Cel mai de seamă reprezentant al faunei cavernicole este Pholeuon proserpinae glaciale Jeann. În gheața peșterii, s-a descoperit de asemenea un schelet aproape întreg de Rupicapra, adăugând astfel o notă de mister în privința istoriei acestei peșteri.

Pe lângă importanța sa științifică, Ghețarul de la Scărișoara reprezintă și o atracție turistică deosebită pentru cei care vizitează Munții Apuseni. Frumusețea peisajelor, impresionanta gheață veche de mii de ani și concrețiunile care împodobesc pereții peșterii sunt motive suficiente pentru a trezi curiozitatea și admirația vizitatorilor.