Gigurtu Ion. S-a născut pe 24 iunie 1886, în Drobeta-Turnu Severin. A absolvit liceul în municipiul Craiova; Academia de Mine din Freiburg și Berlin-Charlotenburg. Deputat în 1926; Ministru al Industriei și Comerțului, în guvernul Octavian Goga, între 28 decembrie 1937 și 10 februarie 1938; Ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor, în guvernul Gheorghe Tătărescu, între 24 noiembrie 1939 și 11 mai 1940; Președinte al Consiliului de miniștri, între 4 iulie și 4 septembrie 1940.
A fost aspru criticat de către opoziție pentru politica sa antisemită, prin interdicția căsătoriilor dintre creștini, clasificarea prin lege a evreilor în funcție de data venirii lor în România.
AIon Gigurtu a fost arestat, împreună cu soția sa, la 5 mai 1950. Judecat și condamnat de regimul comunist la 15 ani de închisoare pentru participarea la represiunea împotriva Partidului Comunist. A fost deținut în penitenciarele Malmaison și la Sighet, unde a decedat
Bibliografie: Achim, Valeriu, Închisoarea din Sighet acuză, Editura Gutinul, 1991; Dorin, Narcis Ion, Între datorie și pasiune. 1939-1940, Editura Șansa, 1996; Giurescu, Constantin C., Cinci ani și două luni în penitenciarul de la Sighet. 7 mai 1950-5 iulie 1955, Editura Fundației Culturale Române, 1994; Nicolescu, Nicolae C., Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), Editura Meronia, 2006; Rațiu Alexander, Rusan, Romulus, Memoria închisorii Sighet, Fundația Academia Civică, 1999.