Groenlanda în istorie: De la teritoriu danez la actor geopolitic

Groenlanda, cea mai mare insulă din lume, reprezintă un punct strategic esențial în peisajul geopolitic internațional. Deși face parte din Regatul Danemarcei, insula beneficiază de un statut autonom extins și atrage din ce în ce mai mult atenția marilor puteri mondiale datorită resurselor naturale și poziției sale geografice.

Istoria Groenlandei

Nu se știe prea mult despre perioada exactă a primelor așezări inuite pe insulă. Primele comunități de inuiți par să fi existat cu mult înainte de sosirea europenilor, dar lipsa surselor scrise limitează cunoștințele despre această etapă istorică.

Inuiții sunt un popor autohton din regiunile arctice din America de Nord (Alaska, Teritoriile de Nord-Vest, Nunavut, Yukon, Nunavik (Quebec) și Nunatsiavut (Labrador), precum și din Groenlanda.

Colonizarea vikingilor a Groenlandei a fost facilitată de perioada caldă medievală. Clima favorabilă a permis drakkarelor, navele scandinave, să navigheze cu succes mările nordice, evitând frecventele furtuni. Eiríkur Rauði (Erik cel Roșu), exilat din Islanda pentru omicid, a condus o expediție spre nord-vest, ajungând în Groenlanda. Acolo a fondat o colonie în sud-vestul insulei, care s-a dezvoltat rapid, beneficiind de resursele naturale ale regiunii.

Papa Pascal al II-lea a numit primul episcop al Groenlandei și al Terranovei, devenind astfel primul episcop al Americii, cu aproape patru secole înainte de descoperirea lui Cristofor Columb.

Pe la 1450, temperaturile au scăzut semnificativ, declanșând mica eră glaciară. Coloniile vikingilor au intrat în declin din cauza malnutriției și a condițiilor climatice severe. Ultimul eveniment documentat în coloniile nordice a fost o nuntă în biserica din Hvalsey, pe 16 septembrie 1408. Ruinele bisericii stau și astăzi mărturie a acelei epoci.

După mai multe secole de izolare, Danemarca și Norvegia au revendicat Groenlanda. În 1721, o expediție misionară a fost trimisă pentru a restaura creștinismul și pentru a boteza nativii inuiți. Coloniile comerciale au fost fondate de-a lungul coastei, marcând începutul implicării active a Danemarcei în administrarea insulei.

În 1814, odată cu separarea Norvegiei de Danemarca, Groenlanda a rămas sub control danez. După al Doilea Război Mondial, insula a fost reintegrată în Regatul Danemarcei.

Statut politic și administrativ

Groenlanda este un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei, obținând acest statut printr-o lege adoptată de Parlamentul danez în 1978, urmată de implementarea sa în 1979. În 2009, printr-un nou referendum, autonomia a fost extinsă, iar Groenlanda a preluat controlul asupra resurselor naturale și ale politicilor interne. Politica externă și apărarea rămân însă responsabilitatea Danemarcei.

Capitala insulei este Nuuk, iar populația, formată în mare parte din inuiți, numără aproximativ 56.000 de locuitori.

Poziția geografică a Groenlandei între Atlanticul de Nord și Oceanul Arctic oferă insulei un rol strategic semnificativ. Baza aeriană Thule, operată de Statele Unite, reprezintă un punct-cheie pentru apărarea americană și pentru supravegherea spațiului aerian nord-atlantic.

Topirea ghețarilor, accelerată de schimbările climatice, a deschis noi căi maritime și a facilitat accesul la resurse naturale confirmate, precum zăcăminte de zinc, cupru, fier, pământuri rare și posibile rezerve de petrol și gaze naturale. Aceste resurse atrag interesul nu doar al Danemarcei, ci și al unor actori globali precum SUA, China și Rusia.

Dezbateri internaționale

În 2019, președintele american Donald Trump a sugerat public achiziționarea Groenlandei, o propunere confirmată de surse oficiale, inclusiv declarații ale Casei Albe și rapoarte din publicații precum The Wall Street Journal și BBC, dar respinsă ferm de Danemarca. Deși ideea a fost considerată neobișnuită, ea a evidențiat importanța strategică a insulei pentru SUA.

Pe de altă parte, China și-a exprimat interesul pentru investiții în infrastructura Groenlandei, în special în domeniul resurselor minerale. Aceste intenții au fost întâmpinate cu reticență atât de autoritățile groenlandeze, cât și de partenerii occidentali.

Există o mișcare pro-independență în Groenlanda, susținută de dorința de a valorifica mai bine resursele naturale ale insulei. Această mișcare este reprezentată în principal de partide locale precum Inuit Ataqatigiit, care militează pentru o autonomie completă și o independență economică. Deși sprijinul pentru independență este semnificativ în rândul populației, sondajele arată că mulți locuitori sunt preocupați de dependența financiară de Danemarca și de provocările economice pe termen lung. Totuși, dependența economică de Danemarca și provocările financiare ridică obstacole majore în calea unei independențe viabile.

Citește și Aborigenii Australieni: Tradiții, cultură și istoria poporului indigen