Constituția Regatului României din 29 martie 1923 reprezintă un moment semnificativ în istoria țării, având un rol pivotant în consolidarea statului național după Marea Unire. Această constituție a fost în vigoare până în 1938, fiind apoi repusă în funcțiune cu restricții între 1944 și 1947. În urma unor dezbateri parlamentare intense, constituția a fost promulgată de Regele Ferdinand I la 28 martie 1923 și a intrat oficial în vigoare a doua zi.
Constituția a fost desființată în 1938, odată cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Totuși, contextul post-Primul Război Mondial a dus la creșterea relevanței acesteia. Trei provincii – Basarabia, Bucovina și Transilvania – s-au unit cu Vechiul Regat, modificând peisajul politic, social și economic. Odată cu această expansiune teritorială, a crescut semnificativ și numărul minorităților etnice și confesionale, generând necesitatea garantării drepturilor acestora prin intermediul Constituției.
O componentă importantă a Constituției din 1923 a fost reflectarea noii situații agrare și industriale. Două curente de opinie s-au cristalizat în ceea ce privește măsura schimbărilor necesare: unul favorabil unei reformări radicale a Constituției din 1866 și altul care pleda pentru o simplă revizuire a acesteia.
Citește și Constituția din 1866: Documentul fundamental al independenței și modernizării României
Potrivit Constituției din 1923, România era definită ca o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil. Regele avea un rol central în viața politică a țării, exercitând puterea executivă, numind și revocând miniștrii, sancționând și promulgând legile, și conducând armata. Constituția consfințea de asemenea principiul separării puterilor statului.
Această constituție a contribuit semnificativ la consolidarea Marii Uniri, creând un cadru pentru viața politică a României până în 1938, când a fost adoptată o nouă constituție cu un caracter autoritar, influențată de creșterea totalitarismului nazist și sovietic în întreaga Europă.
În urma evenimentelor de la 23 august 1944, Regele Mihai a repus în vigoare Constituția din 1923. Din punct de vedere juridic, aceasta a fost în vigoare până la lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, când a fost abolită de comuniști. Această perioadă a marcat începutul unui vid constituțional, până la adoptarea Constituției Republicii Populare Române în 1948.