Impactul Constituției din 1923 asupra dezvoltării Regatului României

Constituția Regatului României din 29 martie 1923 reprezintă un moment semnificativ în istoria țării, având un rol pivotant în consolidarea statului național după Marea Unire. Această constituție a fost în vigoare până în 1938, fiind apoi repusă în funcțiune cu restricții între 1944 și 1947. În urma unor dezbateri parlamentare intense, constituția a fost promulgată de Regele Ferdinand I la 28 martie 1923 și a intrat oficial în vigoare a doua zi.

Constituția a fost desființată în 1938, odată cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Totuși, contextul post-Primul Război Mondial a dus la creșterea relevanței acesteia. Trei provincii – Basarabia, Bucovina și Transilvania – s-au unit cu Vechiul Regat, modificând peisajul politic, social și economic. Odată cu această expansiune teritorială, a crescut semnificativ și numărul minorităților etnice și confesionale, generând necesitatea garantării drepturilor acestora prin intermediul Constituției.

O componentă importantă a Constituției din 1923 a fost reflectarea noii situații agrare și industriale. Două curente de opinie s-au cristalizat în ceea ce privește măsura schimbărilor necesare: unul favorabil unei reformări radicale a Constituției din 1866 și altul care pleda pentru o simplă revizuire a acesteia.

Citește și Constituția din 1866: Documentul fundamental al independenței și modernizării României

Potrivit Constituției din 1923, România era definită ca o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil. Regele avea un rol central în viața politică a țării, exercitând puterea executivă, numind și revocând miniștrii, sancționând și promulgând legile, și conducând armata. Constituția consfințea de asemenea principiul separării puterilor statului.

Această constituție a contribuit semnificativ la consolidarea Marii Uniri, creând un cadru pentru viața politică a României până în 1938, când a fost adoptată o nouă constituție cu un caracter autoritar, influențată de creșterea totalitarismului nazist și sovietic în întreaga Europă.

În urma evenimentelor de la 23 august 1944, Regele Mihai a repus în vigoare Constituția din 1923. Din punct de vedere juridic, aceasta a fost în vigoare până la lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, când a fost abolită de comuniști. Această perioadă a marcat începutul unui vid constituțional, până la adoptarea Constituției Republicii Populare Române în 1948.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *