In Memoriam Radian Romus Andreescu (1958-2022)

Colectivul Muzeului Național de Istorie a României regretă profund plecarea dintre noi a colegului și prietenului Radian Romus Andreescu, cercetător științific şi arheolog.

Radian Romus Andreescu a fost angajat la Muzeul Național de Istorie a României încă din anul 1989, în cadrul Secției de Preistorie. A colaborat cu domnul George Trohani pe șantierul arheologic de la Târcov (jud. Buzău), iar începând din 1990 pe șantierul de la Bordușani-Popină. Din 1993, în urma colaborării cu doamna Silvia Marinescu-Bîlcu pe șantierul arheologic de la Bordușani-Popină, dar și cu regretatul Dragomir Nicolae Popovici pe șantierul de la Hârșova-tell (1993-1994), este admis pentru finalizarea studiilor doctorale la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București (coordonator Silvia Marinescu-Bîlcu). Titlul de doctor în științe este obținut în anul 1998, iar volumul tezei (Plastica antropomorfă gumelnițeană. Analiză primară) este publicat în anul 2002.

Din 1993 începe o colaborare de durată cu Muzeul Județean Teleorman din Alexandria pentru cercetarea arheologică a așezării de tip tell de la Vitănești-Măgurice. A fost coordonatorul a două proiecte de anvergură: SRAP (Southern Romania Archaeological Project, în colaborare cu o echipă a Universității din Cardiff), realizat în bazinul râului Teleorman şi ICE (Începuturile Civilizației Europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos) în sud-vestul Câmpiei Române, unde a coordonat mai multe șantiere arheologice (Sultana-Malu Roșu, Mălăieşti, Lăceni, Măgura etc.) având ca scop major studiul populațiilor neo-eneolitice din zona de SE a României.

Citește și O fotografie din 1905, care imortalizează o logodnă, premiată de Muzeul Naţional al Banatului

Experiența acumulată în cercetarea arheologică a fost împărtășită studenților de la Facultatea de Arte Decorative şi Design a Universității de Arte din București, unde a susținut un curs având ca subiect ceramica neolitică, iar apoi la Facultatea de Istorie cu un curs despre epoca neo-eneolitică, unde – de altfel – a coordonat şi grupe de studenți în practica arheologică pe șantierul de la Vităneşti.

Rezultatele cercetărilor au fost publicate în peste 60 de studii și de articole în reviste din ţară şi din străinătate (fiind co-autor la două articole în prestigioasa revista Nature). A participat de asemenea ca membru în proiecte de cercetare cu finanțare națională și internațională. A coordonat numeroase expoziții realizate de muzeu.

Colectivul muzeului transmite și pe această cale sincere condoleanțe familiei.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!