Informatori ai Securității: Topul celor mai cunoscute cazuri

Istorici, critici literari sau de artă, jurnaliști, actori, au fost acuzați după 1989 că ar fi fost informatori ai securității. În multe cazuri, zvonurile s-au dovedit adevărate, în altele nu. De menționat că unii au recunoscut public imediat după 22 decembrie 1989.

Constantin Bălăceanu-Stolnici

În 24 aprilie 2007, ziarul „Cotidianul” a dezvăluit faptul că Bălăceanu-Stolnici a fost informator al Securității începând cu anul 1974, având numele de cod „Laurențiu”. Acesta a recunoscut că a semnat notele informative cu pseudonimul Laurențiu, ca informator, pe vremea când era șef de secție în cadrul Institutului Ana Aslan (1974-1993). Chiar dacă legătura sa cu Securitatea a fost făcută cunoscută după 1989, dosarele din arhivele CNSAS au scos însă la iveală că delațiunile semnate de academician cu numele de cod „Laurențiu” nu se refereau doar la pacienții săi străini de la Spitalul „Elias”, așa cum a mărturisit, ci și „la Regele Mihai, la legionari, la Ion Rațiu”.

În ediția Cotidianul din data de 28 noiembrie 2007, articolul intitulat „Bălăceanu-Stolnici, complice la asasinatele de la Europa Liberă” prezintă documente (înscrisuri pe care era dactilografiat numele de cod „Laurențiu”), prin care planuri ale casei lui Vlad Georgescu au fost trimise către fosta conducere comunistă. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a confirmat autenticitatea acestor documente.

Citește și Pastor penticostal: Foștii șefi ai cultului au colaborat cu Securitatea

Într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Cotidianul, Constantin Bălăceanu-Stolnici neagă însă aceste afirmații. Cu toate că recunoaște faptul că îl cunoștea pe Vlad Georgescu, acesta nu își explică cum au apărut aceste detalii în dosarul cu numele lui de cod („Laurențiu”) și neagă faptul că Securitatea i-ar fi cerut vreodată să ofere planul casei lui Vlad Georgescu.

Mona Muscă

La 8 august 2006, Lavinia Șandru, deputat al Partidului Inițiativa Națională a declarat public că dosarul Mona Muscă a ajuns pe masa de lucru a CNSAS. Din cauza colaborării ei cu fosta Securitate, Biroul Permanent Central al PNL a decis pe 14 august 2006, fără a mai aștepta verdictul CNSAS, retragerea sprijinului politic pentru Mona Muscă. Ulterior, Mona Muscă a fost exclusă din PNL.

Mona Muscă a negat faptul că ar fi făcut poliție politică și a decis publicarea dosarului său de Securitate pe internet. De asemenea, ea și-a exprimat regretul de a fi semnat un angajament cu fosta Securitate ^[7].

Sorin Roșca Stănescu

Sorin Roșca Stănescu a recunoscut că a colaborat din 1973 (de la vârsta de 24 de ani) cu Securitatea, sub numele conspirative „Deleanu” și „H15”, dar a afirmat că a făcut acest lucru în scop antiterorist, dând informații doar Brigăzii Antiteroriste a Securității.

Citește și CNSAS: Dan Puric a fost recrutat la vârsta de 17 ani, dar nu a colaborat cu Securitatea

Sorin Antohi

În septembrie 2006 Antohi a trimis ziarului „Cotidianul” o scrisoare prin care recunoștea că a colaborat cu Securitatea, cu câteva zile înainte de a fi deconspirat de presa românească. Conform propriilor mărturisiri, Antohi a semnat angajamentul de colaborare cu poliția politică în anul 1976, pe când era în ultimul an de liceu, continuând să furnizeze rapoarte periodice despre colegi, prieteni și cunoscuți de-a lungul câtorva ani buni. Dosarul său de colaborare a ajuns la CNSAS în anul 2002, dar Colegiul nu a făcut publică sentința de colaborare cu poliția politică.

În toamna aceluiași an, după ce Ziarul de Iași a afirmat că Sorin Antohi nu a obținut titlul de doctor la Universitatea din Iași, deși acesta susținea că îl are încă din 1995, a demisionat din toate funcțiile academice. Tot atunci s-au ridicat semne de întrebare privind activitatea sa academică, ulterior s-a descoperit că unele dintre titlurile de cărți pe care Antohi le includea în CV și pe website-ul său nu fuseseră niciodată scrise sau publicate.

Cornel Ivanciuc

În 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât irevocabil că jurnalistul Cornel Ivanciuc – fostul șef al Departamentului de Investigații de la „Academia Cațavencu”, a colaborat cu fosta Securitate, judecătorii respingând recursul redactorului față de decizia instanței inferioare.

Citește și Poeți, prozatori, critici literari, actori etc., omagii lui Ceaușescu și Gheorghiu-Dej

În toamna anului 2010, Curtea de Apel București a respins contestația făcută de Ivanciuc împotriva deciziei Colegiului CNSAS care constata calitatea sa de fost colaborator al Securității.

Potrivit presei centrale, Cornel Ivanciuc alias „Bâlea Alexandru”, nume de cod „Sasha”, fostul șef al Departamentului de Investigații de la „Academia Cațavencu”, și-a făcut publică încă din 1995 colaborarea sa cu Securitatea.

Alexandru Paleologu

Alexandru Paleologu este unul dintre puținii intelectuali români care, după ce a colaborat cu Securitatea, a recunoscut încă dinainte de 1989 această colaborare, iar după 1990 a fost primul caz de recunoaștere și asumare publică și explicită a acestei colaborări.

În primele luni ale lui 1990 a fost primul și unul dintre cei foarte puțini oameni de cultură români care și-au recunoscut colaborarea cu Securitatea. Mărturia sa va fi publicată mai târziu (în 1995) într-un volum de convorbiri cu Stelian Tănase, Sfidarea memoriei. De asemeni, își cere public iertare pentru ceea ce va numi „o obnubilare a inteligenței”. Racolarea sa ca informator s-a petrecut în condiții de detenție la Botoșani în 1963, sub presiunea șantajului, bătăilor și umilințelor.

Citește și Doi cercetători din Iași și Londra cer ștergerea Elenei Ceaușescu din bazele de date științifice

Preot Justin Marchiș

În august 2007 Iustin Marchiş a fost acuzat de colaborare cu fosta Securitate. CNSAS n-a putut proba existenţa unui angajament scris (sub nume conspirativ), dar a furnizat publicului „note informative” către Departamentul de Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române, scrise de Iustin Marchiş în calitate de ghid turistic al mănăstirii Cheia. Conţinutul acestora prezintă, în termeni mai degrabă neutri, vizite şi discuţii avute cu unii dintre turiştii străini ai Mănăstirii Cheia.

Într-o emisiune la Realitatea TV, pr. Iustin Marchiş a declarat: „N-am scris un rând niciodată despre cetăţeni ai acestei ţări, cu atât mai puţin despre cei care s-au spovedit la mine.” Mărturisirea a inclus o notă de căinţă: „Mie mi-a părut rău, şi am cerut iertare în mai multe rânduri credincioşilor mei, pentru faptul că am vorbit cu Securitatea.”

După acest episod, Iustin Marchiş a devenit mult mai retras în activitatea sa publică în mass-media.

Ep. Nicolae Corneanu

Nicolae Corneanu a fost printre primii ierarhi ortodocși români care și-au recunoscut colaborarea cu Securitatea regimului comunist. Rezoluția CNSAS, dată în 2007, susține că Nicolae Corneanu a fost colaborator al poliției politice comuniste și că a furnizat, între 1950 și 1988, informații despre „dușmanii poporului”. În schimb, Securitatea l-ar fi ajutat să avanseze în ierarhia bisericească.

Citește și Biografia Elenei Ceaușescu, în „Mic dicționar enciclopedic”, 1972

„Era cineva de la Securitate, care mă contacta săptămânal, ieșeam în strada sau venea chiar la mine unde locuiam și îmi cerea să dau informații“, a povestit înaltul ierarh într-un interviu, recunoscând că a dat și note informative. „N-am denunțat pe nimeni, n-am făcut rău nimănui“, spune el.

Iustin Moisescu

A fost al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986). Iustin Moisescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1957 – 1986.

Iustin Moisescu a colaborat cu fosta poliție politică, Securitatea, înainte de a ajunge în scaunul de mitropolit al Ardealului, din care avea să fie promovat mitropolit al Moldovei, iar ulterior, în 1977, să devină Patriarh.

Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste, dat publicității la sfârșitul anului 2006, oferă detalii despre apropierea dintre viitorul Patriarh și nou instalatul regim comunist. Iustin Moisescu, profesor de religie la Institutul Teologic Universitar din 1948, a fost unul dintre „tehnocrații” aleși de Ministerul Cultelor comunist pentru a controla și a subordona cultele religioase.

„În general sunt preferați printre asociații ministerului nu atât fideli ai regimului, într-un fel sau altul, cât persoane care, prin trecutul lor, puteau fi șantajate”, se arată în raport. Printre aceștia, Iustin Moisescu, implicat în trecut, potrivit aceluiași document, în Mișcarea Legionară.

Citește și Cum a fost trăită Revoluția din decembrie 1989 într-un orășel monoindustrial: Călan

Carol Sebastian

Carol Sebastian, fost redactor la BBC, fost redactor-şef la „Cotidianul”, fost animator al unei emisiuni politice la TVR şi-a recunoscut colaborarea cu Securitatea într-un interviu pentru „Cotidianul“. Securiștii l-au racolat pe acesta când era student la Universitatea din Timișoara. Printre cei desprre care a dat note informative se regăsea și poetul Andrei Bodiu.

Mai târziu, Andrei Bodiu și-a văzut dosarul la CNSAS și a descoperit două note date de Carol Sebastian, una olografă, semnate „Max“. Carol Sebastian a arătat însă că și-a informat prietenul încă de atunci.

Mircea Ionescu Quintus

Mircea Ionescu-Quintus figurează pe lista foștilor colaboratori ai Securității publicate în Monitorul Oficial de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. În urma unui proces intentat CNSAS-ului, Curtea de Apel București a hotărât că Mircea Ionescu Quintus nu a făcut poliție politică.

Ticu Dumitrescu a spus că liberalul ar fi dat 188 de note informative, lucru negat de Quintus, care susține că a fost anchetat de Securitate și în această calitate a dat declarații, nu și informații. A fost obligat să se retragă din funcția de președinte de onoare al PNL.

Citește și Elevii de liceu vor studia o nouă materie: ”Istoria Revoluției din 1989 şi a schimbării de regim din România”

Dan Amedeo Lazarescu

În noiembrie 2000, au apărut în presă primele informații referitoare la colaborarea sa cu Securitatea iar în primăvara lui 2001 Dan Amedeo Lăzărescu a recunoscut că a existat această colaborare. Dan Amedeo Lăzărescu s-a stins din viață în decembrie 2002.

A fost un scriitor, traducător de limbă engleză și om politic român, fost deținut politic în perioada comunistă, membru al Partidului Național Liberal, deputat în legislatura 1990-1992 și senator de Timiș în legislatura 1996-2000.

Eugen Uricaru

În anul 2005, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a constatat calitatea de colaborator al Securității a lui Eugen Uricaru.

Eugen Uricaru este un scriitor, scenarist, diplomat, istoric român. Între anii 2001-2005 a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2003 a fost, pentru o scurtă vreme, director al postului de radio România Cultural din Cadrul Societății Române de Radiodifuziune. A fost atașat cultural și secretar de stat în MAE.

Citește și Ministerul Culturii va amenaja, la Timișoara, Muzeul Naţional al Revoluţiei Anticomuniste din Decembrie 1989

Dan Ciachir

După Revoluția din decembrie 1989, Dan Ciachir s-a remarcat în postura de comentator al vieții religioase din România, fiind un adept al curentului tradiționalist în Biserica Ortodoxă. A colaborat la cotidianele „Monitorul”, „Cuvântul”, BBC și „Ziua”, publicând rubrica „Cronica ortodoxă”. De asemenea, este membru al Uniunii Scriitorilor.

În 2006, Dan Ciachir a recunoscut că a fost informator al Securității în timpul studenției.

Nicolae Balotă

Eseist, critic, istoric și teoretician literar român, fost dețonut politic. Este eliberat în 1963 în schimbul unui acord de colaborare ca agent informator al Securității. Timp de 24 de ani, pânǎ la plecarea din țarǎ ca refugiat politic, va colabora în mod asiduu cu Securitatea semnînd, sub numele conspirativ de „Someșan”, rapoarte în care își denunța camarazii de la cercul Cibinium.

Dan Berindei

Fost vicepreședinte al Academiei Române, Dan Berindei a fost colaborator al Securității R.S.R. din 1962, figurând sub numele de cod „Băleanu”. A fost recrutat prin constrângere, dată fiind perioada sa de trei luni de activitate în Mișcarea Legionară, în anul 1940, la vârsta de 16 ani. A operat în legătură cu Unitatea Militară 0225 a DSS, furnizând 47 de note informative. Acestea se refereau atât la colegii săi de la Institutul de Istorie, cât și la români din exil sau la personal diplomatic.

Citește și Decembrie 1989 – ample ecouri ale marilor puteri la căderea regimului comunist

Notele date de el sunt însă pozitive, chiar protective în raport cu cei vizați, inclusiv în raport cu străinii care vizitau Institutul de Istorie, iar informările au un caracter neutru. Numele său este pe lista celor 200 de personalități culturale colaboratori ai Securității dezvăluită în aprilie 2018 de cercetătorul Mădălin Hodor. 

A căpătat trista notorietate de a-și fi turnat propriul fiu, pe istoricul și publicistul francez de origine română Mihnea Berindei, care devenise vicepreședinte al Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, organizație a exilului românesc. 

Andrei Blaier

A fost un regizor și scenarist român. A absolvit cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică în 1956. În paralel cu filmele de ficțiune, a realizat numeroase producții documentare și utilitare în cadrul Studioului Cinematografic București.

În aprilie 2011, Andrei Blaier a fost acuzat de CNSAS că a fost recrutat de Securitate încă din 1956 și că ar fi dat mai multe note scrise care au dus la arestarea unor persoane. Andrei Blaier, care ar fi avut numele de cod „Brateș”, ar fi turnat actori, scenariști și regizori.

Citește și Dictatori nominalizați la premiile Nobel pentru Pace: Hitler, Stalin, Mussolini, Tito sau Rafael Trujillo

Lucian Boia, istoric

Privitor la relațiile sale cu Securitatea, Lucian Boia declara în memoriile sale:

„S-a întâmplat, cred, în 1973. Era greu să nu se întâmple… mi-a telefonat tovarășul Manea, de la Securitate, convocându-mă la o întâlnire. Nu puteam să o refuz… dorea de la mine o declarație privind relațiile cu «străinii». Ce era să fac? Nu cred că ar fi fost o idee bună să refuz. Acesta a fost începutul, dar și tipicul permanent al unor declarații pe care a trebuit să le dau din când în când… Nu mi s-au cerut informații despre români, nici despre cei din țară, nici despre cei stabiliți în Occident… Nu mi s-a cerut niciodată nici o informație alta decât ceea ce comunicam eu însumi…”

Andrei Marga

Conform deciziei CNSAS publicată în data de 21 februarie 2014, Andrei Marga nu a fost colaborator al securității, dar dădea note informative sub numele de cod „HORIA”. Această decizie vine pe fondul publicării în data de 16 august 2012 de documente acuzatoare la adresa acestuia.

Decizia din 2014 specifică modul de recrutare a lui Marga în luna august 1977 ca element de legătură cu un alt personaj cu numele de cod „WERNER”. Turnătoriile lui Marga aveau ca țintă pe profesorii și studenții străini care veneau la Cluj.

Decizia CSAS aduce lumină și în ce privește calitatea de informator al securității a Deliei Marga, soția lui Andrei Marga. Dovada se regăsește în notele informative pe care Delia Marga le-a dat în anul 1987 despre o profesoară americană venită la Cluj și care dorea să-l cunoască pe filozoful Constantin Noica:

Citește și Biografia lui Vladimir Putin. Bunicul său a fost bucătarul lui Lenin și Stalin, tatăl spion NKVD

„Conform obligațiilor ce decurg din legile în vigoare privind relațiile cu cetățenii străini, subsemnata D.M., filolog la Institutul de istorie și arheologie, precizez că în data de 16 iunie 1987 an fost anunțată (seara) telefonic de sosirea pentru un stagiu de studii de două luni a profesoarei K.V din SUA. După o oră, profesoara V mi-a făcut o vizită la domiciliu, unde am primit-o împreună cu soțul meu, Andrei Marga” – Raport CNSAS.

Gheorghe Turda

Potrivit unor documente CNSAS, cântărețul de muzică populară Gheorghe Turda și-a turnat la Securitate o mătușa care a avut în intenții să plece din România. CNSAS a cerut Curții de Apel București să constate calitatea de colaborator al Securității a lui Gheorghe Turda.

Interpretul – care are grad de general de brigadă – a fost verificat de CNSAS întrucât a ocupat funcția de director al Centrului Cultural Național din cadrul Ministerului Internelor.

Potrivit Adevărul, într-un raport din anul 1971, un ofițer de Securitate arată că Gheorghe Turda s-a prezentat de bunăvoie la postul de miliție și a relatat următoarele: „Mătușa mea Konradt Ileana intenționează să plece din țară definitiv. Are aprobat un pașaport la data de 8 august 1971 de către Inspectoratul de Miliție și Securitate Maramureș”.