Înțepături între criticii literari Daniel Cristea Enache și Mircea Mihăieș

Criticii literari Daniel Criste Enache și Mircea Mihăieș s-au „duelat” de curând pe rețeaua de socializare Facebook în comentarii ironice unul la adresa celuilalt. În discuții a intervenit, printre alții și Adrian Papahagi.

Postarea lui Mircea Mihăieș

Dl. Daniel Cristea-Enache mă acuză într-o postare întristată că aș fi dezlănțuit iadul împotriva delicatei sale persoane. Motivul ar fi că a aderat la un manifest. N-am făcut decât să-mi exprim mirarea, într-o conversație privată, repet, privată, că un personaj care îndeplineșle o funcție oficială într-o instituție vizată, indirect dar violent, de acel manifest, susține un text care conține, în opinia mea, și câteva idei extremiste, age-iste, dar nu numai. Așadar, nu am participat la ceea ce el descrie drept o lapidare și nici n-am sugerat cuiva „umilirea” sau pedepsirea lui… Pur și simplu eram contrariat. Cum am devenit, în aceste condiții, „instigator”, doar viitoarea „Istorie a literaturii” a lui Cristea-Enache ne poate spune…

Răspunsul lui Daniel Cristea Enache

Exact asta e una dintre problemele Dvs., domnule Mihăieș: că vorbiți la telefon despre terțe persoane, fără ca persoana despre care vorbiți să afle ce s-a vorbit despre ea. Și nu sunt atât de auto-centrat încât să cred că numai despre mine ați vorbit în felul acesta. În cazul meu, iată, tocmai ați recunoscut că ați vorbit despre mine într-o conversație privată, pe subiectul manifestului feminist.

Comentariul lui Mircea Mihăieș

Dragă Daniel, crede-mă că dacă aveam să-ți spun ceva personal, ți-as fi spus. Ca orice om normal, vorbesc adeseori – spre indignarea ta, văd – despre persoane care nu sunt de față. Ba unii chiar se întâmplă să fie morți. In cazul respectiv, a fost doar un subiect între multe altele. Dar de la o discuție privată referitoare la un subiect public până la acuzația ta cu totul deplasată că aș fi „instigat” pe cineva împotriva ta e un drum pe care doar cineva complet lipsit de simțul proporțiilor îl poate străbate.

Nu te-am insultat, nu am cerut să se ia măsuri împotriva ta, nu am pretins să fii ”prelucrat” in fața „colectivului”, nu am cerut să fii exclus de nicăieri. Doar m-am mirat să te găsesc complicele unor persoane care vor răul instituției în care aveai o funcție de conducere.

Logica elementară ne spune că mai degrabă cel vizat de manifest erai tu, ca director de imagine, si nu cineva ca mine. Iartă-mă: nu mi-am dat seama că aderarea ta la un manifest PUBLIC, în care m-a oripilat age-ismul (dar si alte lucruri, pe care le păstrez pentru o ocazie ulterioară) era SECRETĂ și nu trebuia pomenită nici intre prieteni…

Ideea ta că suntem obligați să raportăm imediat orice discuție l-ar face să pălească de invidie și pe Orwell. În rest, din partea mea, poți să aderi la orice si la oricâte manifeste dorești. Și simultan și pe rând, după cum ți-o fi voia.

Răspunsul lui Daniel Cristea Enache

Mircea Mihaies: Scuze, nu aveam nevoie de aprobarea Dvs. pentru a semna ce doresc eu. Nici Dvs. nu aveți nevoie de aprobarea mea pentru a semna ce doriți Dvs. Vă rog să nu mai îmi trimiteți sms-uri și mailuri, să nu mă mai sunați, fiindcă am realizat ce fel de om sunteți; și până când nu vă veți cere scuze public nu mai doresc să am de-a face cu Dvs. Și de-acum renunțați la “dragă Daniel”, că nu sunt nici Daniel cu Dvs., și nici nu vă sunt “drag”. Dacă vă eram drag, nu făceați ce ați făcut. La revedere!

Comentariul lui Mircea Mihăieș

Facă-ți-se voia, dragă Daniel! Sunt de acord să nu ne mai pomenim niciodată numele unul altuia. Nu vom avea, nici unul, nici altul, nimic de pierdut.

Răspunsul lui Daniel Cristea-Enache  

Mircea Mihăieș: Ba da, eu o să vi-l pomenesc, fiindcă mizeriile pe care le scrieți împotriva corectitudinii politice și aberațiile pe care le susțineți public nu pot fi ignorate. Tschuss!

În discuții a intervenit și Adrian Papahagi cu un comentariu ironic la adresa lu Daniel Cristea Enache

Adrian Papahagi: „Sunt convins că România literară (care depășește vag, ba chiar include oarecum România literară), indignată de ofensa adusă acestui titan al criticii literare, imensului intelectual, inegalabilei conștiințe civice și marelui caracter (mă refer, cum lesne se poate ghici, la DCE), va ști să sancționeze aceste derapaje, pe care doar prea multele nopți petrecute cu Molly Bloom & co. le pot oarecum explica, dar nu scuza.”

• Daniel Cristea-Enache este un critic și istoric literar român contemporan. Este conferențiar universitar la Facultatea de Litere, Universitatea din București.
• Mircea Mihăieș este un critic literar, eseist și publicist, redactor șef la revista Orizont, din Timișoara.

Disputa dintre cei doi a început în urma demisiei criticului literar Daniel Cristea Enache de la Uniunea Scriitorilor, acuzând conducerea acestei asociații că l-a judecat ca în anii ‘50.

Postarea lu Daniel Cristea Enache din 5 februarie

Prea multă lume m-a întrebat de ce am demisionat de la Uniunea Scriitorilor (unde eram director de comunicare) și de la “România literară” (unde eram redactor-șef adjunct). Le datorez prietenilor mei un răspuns, ca să nu creadă cumva că a fost un capriciu al meu.

Am fost “judecat” ca în anii ‘50 într-o ședință de Partid pentru “vina” de a fi semnat o petiție pentru un manifest al tinerelor feministe. Instigatorul acestei scene neverosimile a fost dl Mircea Mihăieș, iar cei care au participat la ea au fost — în ordinea numerelor de pe tricou — domnii Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Horia Gârbea și Nicolae Prelipceanu.

A fost una dintre cele mai oribile scene din viața mea, iar ce mi-au auzit urechile atunci este de nereprodus. Cred că nu meritam acele cuvinte și acel tratament, după ce am muncit atât și pentru Uniune, și pentru “România literară”. Și nimeni nu merită să fie tratat așa.

A doua zi dimineață am trimis demisiile. Nu a fost un act de eroism. Oricine în locul meu ar fi făcut la fel. Mi-ar fi fost rușine de mine, ca om și ca intelectual, să nu demisionez după o asemenea scenă oribilă.

La revedere, Domnilor!

Comentariul scriitorului Horia Gârbea

Dragă Daniel Cristea-Enache, poate îți amintești că dl Nicolae Prelipceanu și cu mine am fost simpli spectatori. Înțeleg că ai un proiect important și ambițios (o Istorie a literaturii) și era legitim să pleci ca să-i acorzi timp. Mai ales că știai că a doua zi funcțiile de conducere în U.S. urmau să nu mai fie retribuite. Eu consider acest apel nepotrivit, cu sau fără semnătura ta. În plus e o manevră „age”-istă: să se „taie” mijloacele de existență scriitorilor „bătrîni”, ceea ce eu cred mai departe că tu nu vrei cu adevărat să se întîmple profesorilor și colegilor noștri, cîți au mai ajuns la vîrsta a treia. Totuși EU nu ți-am reproșat nimic și nu o fac nici acum. Știu că de fapt nu te gîndești să eutanasiezi scriitorii care nu mai pot „produce”. E o povestire a lui Dino Buzzatti despre „vînătorii de bătrîni” care se trezesc brusc… bătrîni. Dar asta e doar literatură.

Răspunsul lui Daniel Cristea Enache

Domnule Gârbea, în acea scenă Dvs. nu ați fost spectator, ci actant — și la un moment dat ați spus niște lucruri monstruoase despre dna Linda Maria Baros. Poate erați prea “magnetizat” și nu mai țineți minte. Vă dau unfriend, cu speranța că veți reflecta asupra comportamentului Dvs. și veți prezenta scuze tuturor celor pe care-i porcăiți atunci când nu sunt de față. La revedere, domnule Gârbea!

Daniel Cristea Enache a mai demisionat din USR și în 2011

Miercuri, 22 iunie 2011, criticul literar Daniel Cristea-Enache a înregistrat, în mod oficial, cererea de demisie din Uniunea Scriitorilor din România. Cererea a primit nr. 81/22.06.2011 din partea Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti – secţia critică literară, unde Daniel Cristea-Enache a activat ca membru până la anunţul oficial de demisie.

Fragmente din demisia lui Daniel Cristea Enache (2011)

“Conform art. 33, litera b, din Statutul USR, Preşedintele USR trebuie să apere interesele profesionale, sociale şi materiale ale breslei scriitorilor. Prin atacurile descalificante la adresa colegului Pavel Şuşară şi la adresa mea, semnate „prof. Horia Haţieganu” (un nume care apare numai în „România literară” şi numai de la o anumită dată) girate de dl Nicolae Manolescu în dubla sa calitate de  preşedinte al USR şi de director al revistei „România literară”, au fost încălcate în mod flagrant principii deontologice, morale şi statutare ale Uniunii Scriitorilor din România.

Consider inacceptabile asemenea proceduri à la „România Mare” prin care, la adăpostul unui „prof. Horia Haţieganu”, sunt calomniaţi membri ai USR în principala revistă a USR. De asemenea, consider inacceptabil faptul că pentru preşedintele actual al Uniunii Scriitorilor din România, dl Nicolae Manolescu, nu există Norman Manea (cel mai cunoscut scriitor român) şi Paul Goma (cel mai important disident român), în schimb există „prof. Horia Haţieganu”.

Citește și Magda Cârneci, inclus pe lista lungă a PEN America Literary Awards la secţiunea „Traducere”