La data de 30 august 1944, Bucureștiul a fost martorul unui eveniment cu o semnificație majoră pentru istoria sa și pentru contextul geopolitic al celui de-al Doilea Război Mondial: intrarea Armatei Roșii în capitala României.
Contextul istoric
Intrarea trupelor sovietice în București a avut loc într-un context complex. La 23 august 1944, Regele Mihai I a decis să răstoarne regimul mareșalului Ion Antonescu, care guvernase și condusese armata în alianță cu Germania nazistă. Această decizie a fost motivată de dorința de a scoate România din războiul alături de forțele Axei și de a reduce pierderile umane și materiale suferite de țară. După arestarea lui Antonescu, România a semnat un armistițiu cu Aliații, declarând război Germaniei naziste și Ungariei fasciste.
Documentele de arhivă arată că în timpul discuțiilor cu reprezentanții Aliaților, Regele Mihai a declarat: „Am făcut acest pas pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat din independența și suveranitatea României”.
Pe fondul acestei schimbări politice, trupele sovietice, care avansau rapid dinspre est, au început să ocupe teritorii românești. Bucureștiul a devenit un punct strategic important, iar intrarea Armatei Roșii în capitală a fost percepută diferit de populație: pentru unii, un simbol al eliberării de sub dominația germană, pentru alții, un semn al unei ocupații iminente.
Conform relatărilor istorice, Armata Roșie a intrat în București prin Șoseaua Colentina, avansând rapid spre centrul orașului. Trupelor sovietice li s-au alăturat unități române care erau în proces de reconfigurare după evenimentele din 23 august. Intrarea trupelor sovietice s-a desfășurat fără incidente majore de natură militară, orașul fiind deja sub controlul autorităților loiale regelui.
Martorii oculari descriu un peisaj diversificat în ceea ce privește reacțiile populației. O relatare din jurnalul lui Mircea Vulcănescu notează: „Oamenii se adunaseră pe marginea drumurilor, privind în tăcere șirurile nesfârșite de vehicule militare sovietice”. Un alt martor, scriitorul Camil Petrescu, a remarcat: „Pe chipurile multora se citea teama, dar și o oarecare ușurare că războiul, cel puțin în București, părea să se fi încheiat”.
Trupele Armatei Roșii au preluat controlul principalelor instituții și infrastructuri strategice, iar autoritățile române au fost nevoite să colaboreze cu comandamentul sovietic. De asemenea, a fost instituită o cenzură strictă, iar orice activitate percepută ca fiind ostilă față de sovietici era aspru pedepsită.
Relatările din acea perioadă indică cazuri de abuzuri, inclusiv jafuri și alte acte de indisciplină comise de unele unități ale Armatei Roșii. Un document al Ministerului de Interne menționa: „Au fost raportate incidente în mai multe cartiere, unde locuitorii s-au plâns de confiscări forțate și comportament agresiv din partea soldaților”.
Cu toate acestea, există și relatări care menționează interacțiuni pașnice între soldații sovietici și populația locală. Un exemplu este descris de un funcționar public care a notat într-un raport: „Unii soldați au fost văzuți ajutând localnicii la reparații și oferind hrană copiilor”.
Implicații politice
Intrarea trupelor sovietice în București a consolidat influența Uniunii Sovietice asupra României. După 30 august 1944, procesul de sovietizare a fost accelerat, marcând trecerea României de la o monarhie constituțională la un regim comunist. Această perioadă a fost marcată de epurări politice, naționalizări și transformări sociale radicale, care au schimbat fundamental structura și direcția de dezvoltare a societății românești.
Pe scena internațională, ocuparea Bucureștiului de către sovietici a fost un moment definitoriu în stabilirea zonelor de influență postbelice. Prin întâlnirile și negocierile dintre liderii Aliaților, inclusiv celebra “înțelegere a procentajelor” dintre Winston Churchill și Iosif Stalin, România a fost inclusă în sfera de influență sovietică, ceea ce a avut consecințe majore asupra politicii externe și interne a țării pentru următoarele decenii.
Churchill, în memoriile sale, a scris despre această întâlnire: „Am convenit că influența sovietică în România va fi dominantă, iar Marea Britanie va avea un rol limitat. Era un compromis dificil, dar necesar pentru stabilitatea regiunii”.
Evenimentul din 30 august 1944 rămâne unul dintre momentele cheie ale istoriei moderne a României. Intrarea Armatei Roșii în București a simbolizat sfârșitul unei etape și începutul alteia, caracterizate de transformări radicale.