După cel de-al doilea Război Mondial, invaziile Rusiei, care a continuat să dețină o influență puternică asupra multor state din Europa, pe fondul entuziasmului înfrângerii Armatei Germane, au semănat teroare.
Budapesta – 1956
La începutul anului 1956, într-un act de solidarizare cu polonezii şi cu noul lor lider naţional, Gomułka, un grup de studenți maghiari din Budapesta au organizat o manifestație de simpatie la adresa acestora, pe 23 octombrie 1956. În noaptea de 23 spre 24 octombrie însă manifestația s-a transformat în luptă armată, în care au intervenit și sovieticii. Imre Nagy a preluat funcția de prim-ministru.
În primele zile din luna noiembrie, Ungaria a fost liberă. Pe 3 noiembrie, însă, Imre Nagy a invocat ieşirea din Pactul Tratatului de la Varşovia, fapt care a determinat conducerea din Uniunea Sovietică să ia o poziție tranșantă pentru a pune capăt definitiv mișcării de eliberare a Ungariei.
În 4 noiembrie 1956 trupele sovietice au intrat în Ungaria și a fost invadată. Uniunea Sovietică a justificat intervenția militară și impunerea guvernului János Kádár, în 3 noiembrie 1956, prin responsabilitatea față de Pactul de la Varșovia . Această intervenție a fost o operațiune militară combinată: bombardamente de artilerie coordonate cu acțiuni ale blindatelor (6000 de tancuri). Imre Mécs a afirmat că armata sovietică a folosit mai multe tancuri împotriva Ungariei decât au folosit germanii pentru invadarea URSS în cel de-al Doilea Război Mondial. Ținta principală a fost Budapesta, care a fost bombardată de artileria sovietică. Această acțiune a continuat până ce Consiliul muncitoresc, studenții și intelectualii au cerut încetarea focului (10 noiembrie 1956)
Desfășurarea evenimentelor
- Trupele sovietice trec granița sovieto-maghiară și se îndreaptă spre Budapesta.
- La ora 4.15 toată Ungaria este invadată de armata sovietică.
- În 4 noiembrie 1956, la ora 5:05, János Kádár se adresează poporului maghiar cu o scrisoare deschisă și anunță la radio că este prim-ministru.
- Cei mai mulți dintre membrii noului guvern (Antal Apró, István Kossa, Ferenc Münnich, Imre Dögei, Sándor Rónai, György Marosán) au aflat de la radio că sunt membrii guvernului Kádár.
- La ora 4:30, radio Szabad Kossuth transmite primele știri și începe să emită programe
- La ora 5:20 Imre Nagy, cu o voce dramatică, anunță invadarea Ungariei de către trupele sovietice, iar dimineața, intre orele 6 și 8, Imre Nagy și membrii guvernului solicită azil la Ambasada Iugoslaviei.
- Imre Nagy a fost arestat în 22 noiembrie (inițial, de János Kádár), și dus în România. Aici, cu concursul Securității, este deținut într-o casă conspirativă din Snagov, sub pază și strictă supraveghere. Convorbirile telefonice îi erau interceptate, corespondența confiscată, fiind – de asemenea – filat 24 de ore din 24. De îndată ce comuniștii unguri, la cererea expresă a Moscovei, cer românilor predarea lui Nagy pentru a fi „judecat”, iar guvernul român execută.
- Este readus în Ungaria, la Budapesta, și, printr-un simulacru de proces, în buna tradiție a justiției staliniste, este condamnat la moarte prin spânzurare (16 iunie 1958).
- În total au fost condamnate la moarte 350 de persoane, printre care se numără și elevul Péter Mansfeld, care fiind minor s-a așteptat vârsta majoratului ca să poată fi condamnat la moarte.
Invazia Cehoslovaciei
La începutului anului 1968, conducerea Partidului Comunist din Cehoslovacia a fost preluată de Alexander Dubček. Deși comunist convins, acesta considera că sistemul socialist putea exista într-o atmosferă de libertate individuală. Această doctrină contravenea total metodei centralizatoare autoritare a URSS.
În urma lansării unui program de liberalizări și reforme inițiat în aprilie, care includea o libertatea mărită a presei și posibilitatea unei guvernări multipartinice, a început ceea ce istoria a consemnat drept Primăvara de la Praga.
Leonid Brejnev era îngrijorat de reformele Cehoslovace, care ar fi putut, în viziunea acestuia, să slăbească poziția blocului comunist în plin Război Rece. Pentru a elimina pericolul ca Republica Socialistă Cehoslovacă să iasă de sub influența sovietică, a luat măsuri caracteristice epocii și regimului.
Citește și Biografia lui Vladimir Putin. Bunicul său a fost bucătarul lui Lenin și Stalin, tatăl spion NKVD
Pe 21 august 1968, Armata Roșie și trupele altor patru țări din Pactul de la Varșovia –Polonia, Ungaria, Germania de Est și Bulgaria- au cotropit teritoriul cehoslovac. O absență notabilă de la invazie, cu ecouri internaționale puternice, a fost cea a României. Nicolae Ceaușescu a condamnat prompt acțiunea sovietică într-o cuvântare istorică din balconul Comitetului Central al PCR.
Pe 23 august, la Moscova, au început negocierile între sovietici și generalul Svobda, care îi avea alături pe Dubček și pe alți lideri ai partidului. Conducătorii liberali rămâneau în funcții, dar trebuiau să facă o serie de concesii importante. De asemenea, trupele sovietice rămâneau în staționare temporară pe teritoriul cehoslovac.
Fostul stat centralist a urmat să fie împărțit în două entități: Republica Socialistă Cehă și Republica Socialistă Slovacă. Legea a fost adoptată la data de 28 octombrie 1968 și a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 1969. Au fost înființate două noi parlamente naționale — Consiliul Național Ceh și Consiliul Național Slovac, iar parlamentul cehoslovac a fost redenumit din Adunarea Națională în Adunarea Federală și împărțit în două camere: Casa Poporului (cehă Sněmovna lidu, slovacă Snemovňa ľudu) și Casa Națiunilor (Sněmovna národů, Snemovňa národov).
Invazia și ocuparea Afganistanului de către armata sovietică
În aprilie 1978, guvernul centrist al Afganistanului, condus de pres. Mohammad Daud Khan, a fost răsturnat de ofițerii militari de stânga conduși de Nur Mohammad Taraki. Puterea a fost împărțită după aceea de două grupuri politice marxiste-leniniste, Partidul Popular (Khalq) și Partidul Banner (Parcham) – care mai înainte ieșiseră dintr-o singură organizație, Partidul Popular Popular Democrat din Afganistan – și s-a reunit într-o coaliție neliniștită la scurt timp. înainte de lovitura de stat. Noul guvern, care a avut un sprijin popular redus, a legat strânse legături cu Uniunea Sovietică, a lansat epurare nemiloasă a tuturor opozițiilor interne și a început ample reforme funciare și sociale.
Desfășurarea de trupe militare sovietice a început în 24 decembrie 1979. Ultimele trupe sovietice au fost retrase din Afganistan între 15 mai 1988 și 15 februarie 1989. Datorită costului mare și inutilității politice finale ale acestui conflict militar, războiul din Afganistan a fost, deseori, asemănat cu Războiul din Vietnam, americano-vietnamez.
Invazia Lituaniei, în 1991
Lituania a fost prima republică sovietică care şi-a declarat independență în martie 1990. Liderul sovietic de la acea vreme, Mihail Gorbaciov, a calificat declarația de independență drept „nelegitimă şi ilegală“ şi a trimis tancuri la Vilnius.
În primele ore ale zilei de 13 ianuarie 1991, sute de lituanieni s-au îndreptat către turnul televiziunii din Vilnius, unde au luat atitudine împotriva trupelor sovietice desfășurate pentru a zdrobi cererea statului baltic de a-și revendica independența. 14 persoane au murit și alt câteva sute au fost rănite.
Moscova a recunoscut în cele din urmă independența națiunilor baltice, nu fără vărsare de sânge și numeroase pagube materiale. Lituania a desemnat ziua de 13 ianuarie drept Ziua Apărătorilor Libertății, aducând astfel un tribut civililor neînarmați care s-au opus forțelor sovietice la Vilnius.
Citește și Violuri, jafuri și crime, în 14 ani de ocupație sovietică a României (1944 – 1958)
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News