Ion Marinescu, despre Nikolaus Rudolf Pilly: „om al faptelor”

Distribuie

Nikolaus Rudolf Pilly, născut în 6 decembrie 1930 în orașul dunărean Orșova, autor a nenumărate articole în domeniul tehnic, studii monografice, poezii, proză și cântece, cunoscut ca fiind printre puținii din țara noastră care cântă la fierăstrău (din 1962), președinte al Forumului Democrat al Germanilor din România, filiala Călan, a fost cu mai multe decenii în urmă , anul 1978, subiectul unui articol publicat de scriitorul Ion Marinescu, unul dintr fondatorii fostului cenaclu literar „Radu Stanca” din Călan.

Omul de lângă tine, de Ion Marinescu

De o viață, mintea născocitoare îl menține pe șeful secției de furnale de la întreprinderea „Victoria” Călan, Nicolae Pilly, în dorința de progres continuu pe orbita realizărilor personalității sale. Fără studii universitare, el a reușit totuși, ca autodidact, în afara sălilor de curs, în producție, acolo unde se învață cu adevărat tainele meseriei, să atingă o vastă cultură generală și de specialitate. Astăzi el citește în original în limbile română, germană, maghiară, franceză, italiană și rusă, petrecându-și puținul timp liber în mijlocul celor 2.500 de volume din bibliotecă personală, deoarece „cititul mi-e hrana de toate zilele, chiar dacă uneori îl fac numai în câteva zeci de minute”.

Tot printre minute a reușit să scrie și să publice: „Funcționarea furnalelor cu intensitate de ardere mărită”, „Punerea corectă în funcțiune a furnalului” (două volume), Monografia I.V. Călan (în colaborare), alte peste 30 de lucrări inserate în diverse reviste de specialitate. Deși mereu în criză de timp, a dat, în cei 26 de ani la furnale, peste 60 de inovații și o invenție în colectiv: „Procedeu și instalație pentru producerea buretelui de fier”.

Ca om al faptelor, Nicolae Pilly nu scoate vorba din gură decât atunci când este absolut necesar. „Tăcerea este conștiința puterii de a vorbii. Noi, furnaliștii, suntem în general, sobri. Poate de unde lucrăm cu foc continuu și n-avem vreme de sporovăit”. Un șuier lung ca de balaur, cu zeci de capete, la început ușor, apoi asurzitor, îl ridică pe Nicolae Pilly de pe scaun și-l duce la ferăstrău. Ascultă atent, cu fruntea încrețită. După chipul său, totul pare în regulă. Se întoarce și-și expune părerile despre furnalele pe care în toate măruntaiele lor. „Furnalul eu îl asemăn cu un copil, pe care trebuie să-l supraveghezi în permanență și să ai grijă de tot ce are nevoie”.

Citește și Corneliu Pavel, pilotul pasionat de muzică și pictură

Ca vicepreședinte al Consiliului Oamenilor Muncii de Naționalitate Germană din R.S. România, Nicolae Pilly este deplin satisfăcut că în România există condiții necunoscute în alte părți în sensul păstrării ființei naționale germane, a limbii, a culturii, artei, tradițiilor, obiceiurilor. Iar despre drepturi, ce să mai vorbim. Personal, Nicolae Pilly se bucură de foarte mare încredere, fiind investit cu anumite răspunderi în peste 20 de organisme politice, culturale și obștești. E drept că-i răpesc mult timp, „dar de ce să nu recunosc că îmi face deosebită plăcere să particip la toate acțiunile la care sunt invitat. Mă mai bucură și faptul că am avut prilejul să vizitez toate țările vecine României, de unde m-am ales cu bunul cel mai de preț: cu mândria patriotică înălțătoare că tot la noi este mai frumos. Avem o țară neasemuită, unde poți întâlni colțuri uluitoare, care-și deschid căi direct în suflet.

Ca turist, bat țara în lung și-n lat și chiar de unde nu mă aștept îmi răsare frumusețea. România m-a făcut poet încă de la vârsta când toată lumea iubește. Prima poezie și compoziție le-am „comis” în anul 1948, ca șef de brigadă pe șantierul național „Vasile Roaită” și de atunci, fără pretenție de poet, scriu versuri pe la gazetele noastre uzinale. Academicianul Nicolae Gheorghe Lupu, exponent de marcă al medicinii românești, m-a făcut să compar furnalul cu omul. Vida Geza m-a determinat să pun mâna pe daltă și să sculptez, iar Medalia de bronz cucerită ca sportiv la Festivalul Mondial al Tineretului de la București mă îndeamnă și acuma să grăbesc pașii și să-mi păstrez condiția fizică atunci când pe furnale. Vioară când îmi răsună în mână mă sensibilizează ca pe un copil”.

Citește și Literatura creștină în zona Călan, în prima jumătate a secolului XX

Te uiți mirat la acest om, care a fost distins pentru meritele sale cu opt medalii și un ordin, înconjurat de telefoane, aparate și furnale și te întrebi cu fireasca îndreptățire: „Când are timp de toate?” „Dorm mai puțin și-mi fac timp” vine și răspunsul. Și trebuie să-l crezi. Rândurile de față se vor un arc de triumf pentru toate meritele acestui om, gata în orice clipă să stea în slujba muncii.

Cine este Nikolaus Rudolf Pilly

Nikolaus Rudolf Pilly s-a născut în 6 decembrie 1930 în orașul Orșova. A absolvit școala primară secția germană (1941), apoi gimnaziul Mixt din Orșova. De la vârsta de 6 ani începe să învețe la vioară, iar în preadolescență cântă în orchestra orașului. La vârsta de 13 ani realizează primele poezioare și cântece. În perioada 1945 – 1948 urmează și absolvă (în trei ani), patru clase ale Școlii Tehnice Medii Model UDR, Reșița. Se califică strungar. În anul 1948 a lucrat ca voluntar pe șantierul național „Vasile Roaită”.

Între 1948 – 1951 a fost elev la Școala Tehnică Media de Siderurgie și, în paralel, la Conservatorul Muncitoresc de Muzică și Artă Dramatică (la clasa prof. de vioară și violoncel Eduard Pawelka). În perioada 1948-1951 a cântat în cvartetul conservatorului. În 1949 Securitatea Statului i-a confiscat, pe motiv că ar fi patrimoniu, o vioară „Jakobus Steiner”, adusă din Germania de strămoșii săi cu ocazia așezării în Banat.

„Cel mai tehnician dintre ingineri, cel mai inginer dintre tehnicieni”

La vârsta de 21 ani face parte din colectivul de specialiști care realizează punerea în funcțiune a furnalului nr. 2 din Călan, primul furnal nou construit și dat în exploatare după 1944. Un an mai târziu realizează punerea în funcțiune a furnalului numărul 1, reparat capital, ceea ce îi atrage aprecierea profesorului Dumitru Briscan (Institutul Politehnic București) care afirmase despre Nikolaus Pilly faptul că este „cel mai tehnician dintre ingineri, cel mai inginer dintre tehnicieni”.

Citește și Unitatea Administrativ Teritorială Călan, la recensământul din 1920

Între februarie – mai 1951, pregătește lucrarea de diplomă la Uzina „Victoria” Călan. A urmat anul I la facultatea de metalurgie la Institutul Politehnic Timișoara, continuat la București, fără însă să termine studiile. Devine autodidact, studiază, cercetează și începe să publice lucrări tehnico-științifice în revista Metalurgia și construcția de Mașini și în alte publicații de specialitate.

Între 1968-1990

Între anii 1968-1990 a deținut calitatea de președinte al Consiliului oamenilor muncii din județul Hunedoara. A mai deținut, pentru o legislatură, funcția de vicepreședinte al Consiliului Oamenilor Muncii de naționalitate germană.

Funcții deținute la secția furnalele din Uzina „Victoria” Călan au fost: referent tehnic de specialitate, inginer principal de schimb, incorporat, maistru principal, adjunct șef de secție, inginer de schimb, maistru principal, adjunct șef de secție, șef secție, șef secție schimb, șef atelier exploatare, șef secție furnale, șef secție coordonator (secția 1-a și a 2-a de furnale, secția aglomerator – În care a fost inclusă și GMP – Gospodăria de Materii Prime.

După 1989

Din 1990 este președintele Forumului Democrat al Germanilor din Călan, reprezintă Forumurile germane din județ în organizația regională Transilvania. În anul școlar 1995 – 1996 a predat limba germană la clasele a IX-a, X-a și a XII-a, la Liceul Industrial din Călan. În anul 1993 este ales președinte al Asociației foștilor deportați din județul Hunedoara, al cărui sediu este stabilit din 2001 în aceeași locație cu F.D.G. R. din Călan.

Nikolaus Rudolf Pilly continuă să fie activ în mediul cultural și artistic și să reprezinte comunitatea germană din UAT Călan.