Iosif Vulcan, născut la 31 martie 1841, în Holod, Bihor, și decedat la 8 septembrie 1907, în Oradea, a fost un publicist, scriitor și animator cultural român, unul dintre membrii Academiei Române. A provenit dintr-o familie greco-catolică veche, fiind nepotul de unchi al episcopului Samuil Vulcan, întemeietorul școlii de la Beiuș, care astăzi îi poartă numele. Mama sa a fost Viktória Irinyi, sora lui János Irinyi și a lui József Irinyi.
În luna iunie a anului 1865, Iosif Vulcan a pus bazele revistei „Familia”, având ca obiectiv principal diseminarea culturii românești în spațiul transilvănean. Acest efort a reprezentat un punct de cotitură în parcursul său profesional, fiind un factor determinant în dezvoltarea literaturii române.
În februarie 1866, Iosif Vulcan primește o scrisoare și o poezie intitulată „De-aș avea”, semnată de Mihail Eminovici, un privatist de la Gimnaziul din Cernăuți. Impresionat de talentul poetului, Iosif Vulcan decide să romanizeze numele acestuia, transformându-l în Eminescu. Astfel, Iosif Vulcan a devenit „nașul literar” al celui mai mare poet român, Mihai Eminescu, marcându-i într-o măsură parcursul.
A fost unul dintre promotorii teatrului românesc în Transilvania, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Alături de deputații români din Parlamentul Ungar, Iosif Vulcan a contribuit la înființarea Societății pentru crearea unui fond de teatru român, în 1870. Într-un context politic dificil, Societatea a avut un rol esențial în evoluția dramaturgiei românești și în relațiile dintre români și maghiari. Prin articolul „Să fondăm teatru național!”, publicat în 1869, Vulcan a mobilizat numeroși transilvăneni pasionați de manifestări artistice.
Citește și Memento Iosif Vulcan
De-a lungul carierei sale, Iosif Vulcan a scris poezii („Lira mea”, 1882), piese de teatru („Ștefan Vodă cel Tânăr”, „Gărgăunii Dragostei”, „Mireasă pentru Mireasă”), o lucrare istorică de referință („Panteonul Roman”, 1869), nuvele, romane și traduceri. Prin aceste creații, el și-a diversificat și consolidat contribuția la cultura românească, lăsând în urmă o moștenire bogată și influentă.
La 8 septembrie 1907, Iosif Vulcan a încetat din viață și a fost înmormântat în cimitirul Olosig din Oradea. În 2009, mormântul său a fost mutat în cimitirul Rulikowski, unde se află în prezent. Iosif Vulcan rămâne un important protagonist al culturii românești, un om care a marcat parcursul literaturii și teatrului în Transilvania și a avut un impact semnificativ asupra creației și promovării culturii românești.
Pentru posteritate, Iosif Vulcan va fi mereu legat de Mihai Eminescu, cel mai mare poet român, dar și de întemeierea și dezvoltarea teatrului național românesc în Transilvania. Grație eforturilor sale, revista „Familia” și-a câștigat un loc de frunte în istoria presei românești, fiind o platformă esențială pentru promovarea culturii și a valorilor naționale.
