Istoria Casei de Cultură din Călan: 1990-2023

Casa de cultură din Călan s-a afiliat în primăvara anului 1990 la Federația Sindicatelor Libere din România. Până de curând a funcționat sub tutela ANCCSR (Asociația Naționala a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România), constituită în anul 2005.

Directorul Casei de Cultură din Călan (în anul 1990), Ioan Vidican, se arăta optimist cu privire la activitatea instuituției: „Săptămânal intră în casa de cultură peste 3000 de tineri pentru a viziona spectacole de film pe ecran normal sau la videotecă.”

Anterior, Ioan Spătaru sesiza că „după revoluție, mai concret în lunile ianuarie, februarie, majoritatea filmelor care se proiectează la Casa de cultură din Călan vin ciopârțite, într-un hal fără de hal.”

Situația s-a schimbat radical din 1991: „Cu numai un an în urmă, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Călan se vorbea despre o activitate culturală serioasă, chiar despre perspective optimiste. Acum, optimismul a cam dispărut. Se caută bani pentru a se asigura salariul lunar al celor șapte angajați. Și aceasta în condițiile în care întreținerea unui sediu de o asemenea dimensiune solicită fonduri serioase”, sesiza preasa hunedoreană.

Optimismul afișat de directorul Ioan Vidican cu un an în urmă a început treptat să piară, mărturisea cu regret că formațiile artistice nu se mai mențin, nici chiar cele mai cunoscute. „Doar grupul vocal instrumental de muzică ușoară repetă în casa de cultură; în rest cântă la nunți. Taraful s-a desființat, la fel grupurile de satiră și umor, de dans modern, de creație plastică ș.a. Numai fanfara combinatului siderurgic mai este cunoscută în oraș.”

Citește și Personalități culturale reprezentative, pe scena Casei de cultură din Călan

Nici Fanfara nu a avut însă un destin mai fericit. Astăzi nu mai activează aproape deloc, cu excepția unor sărbători, ca zilele orașului. Cu atât mai trist dacă ne gândim la istoricul ei.

Carol Muntean, dirijorul Fanfarei Uzinei, membru în Uniunea Compozitorilor din România, publica, dezamăgit de situația culturală în care a ajuns orașul după 1989, „nu pot să nu amintesc intenția unor lideri sindicali de secție, puțini la număr, care, într-o ședință din luna septembrie, au cerut chiar desființarea fanfarei pe motivul că susținerea financiară a acesteia de către salariați și pensionari îngreunează activitatea echipei de fotbal locală.”

Cu toate că la conducerea combinatului „Victoria” Călan sau a sindicatelor, ca și în administrația publică locală, au fost aceleași persoane, susținerea financiară a activității culturale a scăzut drastic.

„(…) E foarte greu pentru că nu avem nici măcar sprijinul primăriei. Ne gândeam că din bugetul local am fi putut primi ceva bani când e vorba de acțiuni deosebite. Așa cum se întâmplă la Orăștie, la Hațeg, Deva, unde primarii sunt prezenți, personal, la acțiuni. Și asta în condițiile în care la Călan nu mai există altă instituție de cultură”, spunea dezamăgită directoarea care i-a succedat lui Ioan Vidican la conducerea Casei de Cultură a Sindicatelor din Călan, Eleonora Gavrilescu.

Citește și Istoria formațiilor artistice din Călan

„Casa de cultură a ajuns un bazar, dar s-a preferat această soluție în locul celei care preconiza închiderea ei”, concluziona Eleonora Gavrilescu.

Nu a mai fost posibilă nici menținerea postului de bibliotecar, cu normă întreagă.

Odată cu intrarea în vigoarea a ordinului 70 din 01.02.1990 a Ministerului Culturii, s-a trecut la reorganizarea rețelei publice din județul Hunedoara, la pregătirea și perfecționarea viitorilor bibliotecari. Ca urmare, „(…_ au rămas fără biblioteci publice orașele Călan, Lupeni, și Vulcan, deoarece sindicatele, la discuția pe care am avut-o cu ministrul Ion Caramitru, nu au vrut să cedeze fondurile pentru biblioteca publică, spunând că acestea vor satisface cerințele de lectura și pentru cei care nu sunt membri de sindicat” (Ioan Sebastian Bara, Ioachim Lazăr, Denisa Toma, Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Hunedoara – Deva, 65 de file de viață, Deva, 2016, p. 17).

După 2000, directorul instituției a fost Constantin Vasilescu. Activitatea culturală s-a redus considerabil iar biblioteca orășenească și-a închis ușile după 2015.

În 2022, după un proces care a durat mai bine de un deceniu, Casa de Cultură a Sindicatelor a revenit în patrimoniul orașului Călan.

Casa de Cultură din Călan a fost construită între anii 1974-1976, s-a dat în folosință în anul 1976, având o sală de spectacole cu aproximativ 400 de locuri, o sală de ședință cu 100 de locuri, bibliotecă, sală de lectură și alte spații destinate activității cultural-artistice.