Iulia Hașdeu, un copil prodigios al României

Iulia Hașdeu (n. 14 noiembrie 1869 – d. 29 septembrie 1888, București) a fost un copil supradotat, fiica savantului Bogdan Petriceicu Hașdeu, la rândul său o personalitate polivalentă (lingvist, istoric, scriitor, folclorist, membru al Academiei Române), și a Iuliei Faliciu-Hașdeu. Breasla arhivistică are privilegiul de a-l fi avut pe Hașdeu în funcția de director al Arhivelor Statului o lungă perioadă, între 17 mai 1876 și 1 aprilie 1900, pe vremea când sediul Arhivelor se afla în clădirile mănăstirii Mihai Vodă din cartierul Uranus. Ne putem imagina cum fiica îl vizita la birou.

Parcursul educațional al Iuliei Hașdeu (alintată Lilica) a fost unul prodigios: la 8 ani neîmpliniți, Iulia a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare, la 11 ani, Iulia Hașdeu a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava” , iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzică din București. La 16 ani a început studiile la Sorbona, prima româncă studentă la această universitate, dar a urmat în particular și cursuri de desen și pictură la Paris.

În perioada studiilor, aproape de finalizarea lor și de obținerea diplomei, Iulia s-a îmbolnăvit de tuberculoză. A urmat cure de tratament, dar fără succes; ea a murit la 29 septembrie 1888, la vârstă de doar 18 ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu.

Citește și „Chestiuni diverse” de acum 100 ani

Bogata corespondență cu tatăl ei, rămas la București, denotă nu numai o relație părinte-copil, ci și o înaltă comuniune spirituală, intelectuală, patriotică. Cu excepția câtorva poeme apărute în timpul vieții, opera Iuliei Hașdeu este publicată postum. A scris preponderent poezie, dar și piese de teatru, povești și povestiri. Hașdeu s-a străduit să adune din caiete și manuscrise scrierile Iuliei și a publicat câteva volume postume.

Tatăl nu s-a resemnat niciodată cu pierderea celei mai dragi ființe și a participat la ședințe de spiritism în care credea că fiica îi transmite mesaje de dincolo de moarte.

La Arhivele Naționale se păstrează o bună parte din mărturiile activității școlare ale Iuliei, pe care tatăl devotat le-a păstrat, corespondența dintre Bogdan Petriceicu Hașdeu și cele două Iulii (mama și fiica, aflate la Paris), caietele care conțin piesele ei de teatru presărate cu numeroase schițe scenografice și chipuri de personaje. Se păstrează, de asemenea, manuscrise ale ședințelor de spiritism la care acesta participa și prin care căuta să comunice cu spiritul fiicei dispărute. Prezentăm alăturat câteva mostre de scrisori filiale ale Iuliei, schițe din caiete, câteva dintre operele publicate, gândurile tatălui din prefața cărții „Sic Cogito”.

Galerie foto