Jan Hus: De la predicile din Praga la rugul din Konstanz

Distribuie

Jan Hus, născut în 1371 la Husinec, în Sfântul Imperiu Roman, și decedat pe 6 iulie 1415 la Konstanz, în Țările Coroanei boeme, a fost un teolog reformator ceh. Prin scrierile și predicile sale, Jan Hus a contribuit semnificativ la dezvoltarea limbii cehe literare și a avut un rol crucial în reforma religioasă.

Sfântul Imperiu Roman (în latină Sacrum Romanum Imperium, în germană Heiliges Römisches Reich), numit din 1512 alternativ și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană (în lat. Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicae, în germană Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation) a fost un imperiu multietnic ce cuprindea teritorii din Europa Centrală. S-a dezvoltat de-a lungul Evului Mediu. A inclus Germania actuală și teritorii din Italia, Boemia și Burgundia. S-a menținut până la dizolvarea sa în anul 1806.

Studii și activitate academică

Jan Hus, fiul unui cărăuș, a crescut într-o familie modestă și a urmat Școala Latină în Prahatice. În 1386, s-a înscris la Universitatea Karl din Praga, unde a obținut gradul de „Magister Artium”. Jan Hus a predat limba cehă literară și a stabilit reguli de scriere. A studiat teologia începând cu anul 1400 și a devenit preot în 1401, ajungând decanul Facultății de Filozofie și rector la Universitatea din Praga (1409-1410).

Jan Hus a fost influențat de operele lui John Wycliff, aduse la Praga de nobilii cehi. A început să predice în limba cehă la Capela Betlehem din Praga din 1402, devenind popular și criticând luxul, corupția clerului și promovând o viață morală.

Conflictul cu Biserica

În 1408, episcopul din Praga i-a suspendat dreptul de a predica și a interzis slujbele sale religioase, pe care însă le-a continuat, criticându-l pe Papa și clerul. A fost excomunicat în 1410 de Papa Ioan al XXIII-lea și alungat din Praga în 1411.

Jan Hus s-a refugiat în Ziegenburg și în cetatea Krakovec din 1412 până în 1414. În această perioadă, a scris mai multe lucrări în limba cehă, contribuind la dezvoltarea limbii și la traducerea Bibliei. A criticat activitatea Papei Ioan al XXIII-lea și a revendicat separarea bisericii cehe de biserica Regatului German.

În 1413, Jan Hus a scris lucrarea „De Ecclesia”, susținând că Isus este singurul călăuzitor și conducător în credință. În 1414, a mers la Consiliul din Konstanz pentru a-și apăra ideile, fiind arestat și înfometat în cetatea Gottlieben. La 6 iulie 1415, a fost condamnat de Conciliul de la Konstanz drept eretic și ars pe rug.

Execuția lui Hus a provocat revolte și a fost una dintre cauzele directe ale declanșării războaielor Husite (1419 – 1436). Moartea sa, sub conducerea lui Friedrich I. (Brandenburg), a fost un moment decisiv în istoria reformei religioase. Hus rămâne un simbol al luptei pentru libertatea gândirii și drepturi naționale, având un impact de durată asupra limbii și culturii cehe.