John Wycliffe a fost un teolog, filozof, și reformator bisericesc englez, cunoscut pentru criticile sale față de Biserica Catolică și pentru traducerea Bibliei în limba engleză. Născut în Yorkshire, Anglia, în jurul anilor 1320, John Wycliffe a primit o educație timpurie în apropierea locului său natal. A urmat studii la Universitatea Oxford, unde a fost influențat de lucrările lui Thomas Bradwardine. A devenit preot în 1351, într-o perioadă marcată de schimbări profunde și tulburări în biserica și societatea engleză.
În 1374, John Wycliffe a fost numit de Edward al III-lea într-o comisie la Bruges pentru a discuta diferențele dintre Anglia și papalitate. Această experiență l-a determinat să scrie lucrări precum „De civili dominio”, în care a argumentat pentru renunțarea bisericii la posesiunile lumesti și a criticat rolul temporal al clerului.
Ideile lui John Wycliffe despre renunțarea bisericii la bogăție au atras prima sa condamnare oficială în 1377. A fost chemat în fața episcopului William Courtenay în 1377, dar ședința s-a încheiat fără un verdict clar. În același an, Papa Grigore al XI-lea a emis cinci bule împotriva lui, denunțându-i teoriile ca fiind eronate și periculoase.
În contextul lui John Wycliffe, „bulele” se referă la „bulele papale”, care sunt documente oficiale emise de Papa Bisericii Catolice. Aceste documente erau folosite pentru a comunica decizii sau directive importante. Aceste bule papale reprezentau un răspuns oficial al Bisericii la criticile și învățăturile lui John Wycliffe, care erau considerate eretice și periculoase pentru doctrina bisericească.
John Wycliffe și-a intensificat atacurile asupra bisericii, scriind lucrări precum „De incarcerandis fedelibus”, în care a cerut ca excomunicații să aibă dreptul de a apela la rege și consiliul său.
Citește și Sinodul cadavrului: Cum a fost Papa Formosus judecat după moarte
Din 1380, Wycliffe s-a dedicat scrierilor care respingeau transsubstanțierea, criticând aspru călugării care o susțineau. Atitudinea sa față de doctrina Euharistiei a dus la un conflict direct cu ierarhia bisericească engleză, care a declarat unele dintre declarațiile sale drept eretice. Condamnarea sa a atras pierderea sprijinului unor figuri importante, inclusiv al lui John of Gaunt (Duce de Lancaster).
Predicile lui John Wycliffe au influențat indirect Revolta Țăranilor din 1381. Deși el însuși a dezaprobat revolta, unele dintre ideile sale au fost folosite de revoltați pentru a-și justifica acțiunile. În 1382, Sinodul de la Londra, cunoscut sub numele de „Earthquake Synod”, a condamnat oficial mai multe dintre teoriile lui John Wycliffe, consolidând opoziția față de reformele sale.
A murit în 1384, dar ideile sale au continuat să influențeze mișcările de reformă. În 1428, cu mulți ani după moartea sa, rămășițele sale au fost exhumate și arse, iar cenușa aruncată în râul Swift, conform unui decret al Conciliului de la Constanța (Council of Constance). Acesta a fost un conciliu ecumenic al Bisericii Catolice, ținut în orașul Constanța, situat în Germania de Sud (astăzi în partea de sud-vest a Germaniei). Acest consiliu este cunoscut pentru rolul său în soluționarea Marii Schisme a Bisericii Occidentale și pentru condamnarea lui Jan Hus și John Wycliffe ca eretici. Deciziile luate la acest conciliu au avut un impact semnificativ asupra istoriei Bisericii Catolice.
John Wycliffe a fost un precursor al Reformei Protestante, iar ideile sale despre accesul democrat la textele sacre și critica bisericii au avut un impact considerabil asupra teologiei și istoriei europene. Mișcarea Lollard, influențată de învățăturile sale, a continuat să conteste autoritatea Bisericii în Anglia. Chiar și după moartea sa, John Wycliffe a rămas o figură importantă, reprezentând un spirit critic și reformator în istoria creștinismului.
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News