Lapedatu Alexandru I. S-a născut pe 14 septembrie 1876, în Cernatul Săcelelor, Brașov. A urmat studiile secundare în Brașov și în Iași, iar pe cele universitare la București. Cercetător la Biblioteca Academiei Române, 1903- 1908, secretar al Comisiei Monumentelor Istorice între 1904-1919, și al Comisiei Istorice a României, 1911-1919. A fost expert în delegația română la Conferința de pace de la Paris (1918-1920). Între 1919 – 1938 a fost profesor de istoria veche a României la Universitatea din Cluj.
Fondator și codirector, alături de Ioan Lupaș, al Institutului de Istorie Națională din Cluj (1920-1938). A fost membru corespondent (1910) și membru titular al Academiei Române (din 1918); Președinte al Academiei Române (1935-1936); Secretarul general al Academiei Române (1937-1948).
Alexandru Lapedatu a fost arestat în vara anului 1950 și încarcerat în temnița comunistă de la Sighet, unde a decedat în același an.
Bibliografie: Opriș, Ioan, Alexandru Lapedatu în cultura româneascǎ. Contribuții la cunoașterea vieții politice și culturale românești din perioada 1918-1947, Editura Științificǎ, 1996; Opriș, Ioan, Alexandru Lapedatu și contemporanii săi, Editura Albastră, 1997; Pop, Ioan- Aurel, Identitatea românească, Editura Contemporanul, 2017.
Indice – Deținuți politic
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News