Legenda clopotelor

Legenda spune că, în Joia Mare, toate clopotele bisericilor tac și pleacă într-o călătorie spre Roma, revenind în noaptea de Înviere pentru a aduce daruri și sărbătoare copiilor.

Potrivit acestei legende, în Joia Mare, care marchează începutul Triduumului Pascal (ultimele trei zile ale Săptămânii Patimilor), clopotele încetează să mai bată în semn de doliu pentru suferința și moartea lui Iisus Hristos. În această zi, se spune că toate clopotele din Franța și alte țări francofone își iau zborul spre Vatican, unde Papa le binecuvântează și le oferă daruri pentru a le aduce înapoi copiilor.

În timpul absenței lor, lumea rămâne fără sunetul clopotelor, iar bisericile folosesc alte instrumente, precum lemnul, pentru a chema credincioșii la rugăciune. În acest răstimp, oamenii se pregătesc pentru sărbătoarea Învierii, participând la liturghii speciale, meditând și postind.

Citește și Legenda mielului de Paști

În noaptea de Înviere, în timp ce lumea așteaptă cu nerăbdare întoarcerea lui Iisus, clopotele revin din călătoria lor la Roma. Ele aduc cu ele daruri pentru copii, precum ouăle de Paște, bomboane și jucării, și le ascund prin grădini și case pentru ca micuții să le găsească dimineața. În același timp, clopotele încep să bată din nou, vestind învierea lui Iisus Hristos și sfârșitul doliului.

Această legendă a clopotelor de Paște este o tradiție plină de magie și simbolism, care amintește de bucuria și speranța pe care Învierea lui Iisus le aduce în lume. De asemenea, ea aduce în prim-plan rolul important al clopotelor în viața comunităților creștine, chemând credincioșii la rugăciune și unindu-i în celebrarea misterelor și binecuvântărilor divine.