În 1785, țăranul David Albu din satul Chitid îi povestește preotului Dumitru Cerbiceanu că-n anul precedent avusese un vis în care un om voinic, alb şi înalt care i-a comunicat că la paltinul de lângă eleșteu să coboare în pârâu şi să meargă până în locul numit Cheia şi de acolo să o apuce spre miazăzi şi ce va găsi acolo să-şi ia cât îi place, dar să nu spună nimic altora, că acolo „nu-s puse spre norocul Neamțului ci spre cel al Franțuzului şi Muscalului”.
David Albu, urmând indicațiile persoanei din vis, a mers în Cheia unde a aflat o stâncă abruptă şi înaltă care a fost cuprinsă de o mare lumină „de parcă presărată cu paie ar fi aprins-o cineva”. A observat o crestătură în stâncă urmată de altele, a urcat până ce o mare piatră îi ținu drumul, aici a descoperit „tencuială şi semen de muncă omenească”, apoi după ce a curățat stânca de iarbă pe locul rămas era un mare gol şi de după niște cărămizi a văzut înăuntru o masă rotundă, domnească din aur, într-o parte răzimat cu coatele pe masă un bărbat tot din aur, în faţa lui o figură muierească toată făcută din aur, în dosul acesteia era o mare grămadă de galbeni, iar în spatele acesteia o grămadă încă mai mare din argint. Banii de argint erau mai mari cât o palmă.
Citește și Povești și legende pe Valea Streiului, la Călan
David Albu i-a cerut ajutorul preotului său „căci locul aceste e tare strâns făcut, acolo nu poate pătrunde decât un om”. Preotul Cerbiceanu i-a promis că la praznicul Sf. Mariei Mari (15 august), ce tocmai urma, va ţine slujbă şi va pleca cu el la munte. David Albu şi-a exprimat dorința că drept recompensă pentru predarea comorilor visteriei regești: „ar fi bine să rugăm pe Maiestatea Sa ca satele Chitid, Ocolișul Mic şi Boșorod să nu mai slujească la stăpânul pământului”. După ce David Albu a declarat toate acestea, a murit subit, deoarece împotriva interdicției duhului care i-a apărut în vis a transmis secretul altuia.
Povestea lui David Albu a fost relatată de preotul Dumitru Cerbiceanu, confirmată de nobilul Ladislau Nalaczy şi a fost cuprinsă într-un raport al autorităților comitatului Hunedoara în anul 1803.
