Legenda lui Moș Crăciun

Moș Crăciun, figura emblematică a sărbătorilor de iarnă, are rădăcini adânci în tradițiile și legendele populare din întreaga lume. De-a lungul secolelor, povestea lui Moș Crăciun a evoluat și s-a îmbogățit cu noi elemente mitice și simboluri care îi conferă un aer magic. La origini, legenda Moșului este strâns legată de povestea Sfântului Nicolae, un episcop cunoscut pentru generozitatea sa. Se spune că Sfântul Nicolae a renunțat la o parte din averea sa pentru a ajuta oamenii săraci, distribuind cadouri și sprijin acolo unde era nevoie, în special în satele izolate.

Una dintre cele mai îndrăgite legende contemporane despre Moș Crăciun îl prezintă pe acesta trăind la Polul Nord, alături de spiridușii săi care pregătesc cadourile pentru copiii din întreaga lume. În fiecare an, în noaptea de Ajun, Moșul își încarcă sania trasă de renii săi magici, conduși de celebrul Rudolph cu nasul roșu, și pornește într-o călătorie fantastică în jurul lumii, livrând daruri fiecărui copil cuminte. Se crede că Rudolph are nasul roșu datorită Magiei Crăciunului, care i-a conferit puteri speciale când era mic. Grație vitezei uimitoare cu care renii zboară – aproape de viteza luminii – Moș Crăciun reușește să distribuie toate cadourile într-o singură noapte, acoperind fusurile orare diferite din întreaga lume.

Citește și Legenda nașterii Atenei

Obiceiurile și superstițiile legate de Crăciun variază de la o regiune la alta. De exemplu, se spune că aduce ghinion dacă porți pantofi noi de Crăciun, în timp ce un cer senin în ziua de Crăciun promite un an roditor. În unele țări, împodobirea bradului este un moment esențial al sărbătorii. În Germania, tradiția decorării bradului a început în secolul al XVI-lea, iar legenda spune că reformatorul Martin Luther a fost primul care a împodobit un brad de Crăciun cu lumânări, inspirat de frumusețea stelelor. De-a lungul timpului, obiceiul împodobirii bradului s-a răspândit în întreaga lume, fiecare țară adăugându-i propriile elemente de simbolistică și decor.

Crăciunul este sărbătorit în moduri variate pe glob. În Statele Unite, este obișnuit ca Moș Crăciun să aducă daruri în dimineața de 25 decembrie, în timp ce în multe țări europene, cadourile sunt oferite în seara de Ajun. Bradul, simbol al vieții veșnice, este împodobit cu ornamente strălucitoare, bomboane și jucării, iar tradiția spune că împodobirea acestuia ar trebui să aibă loc pe 24 decembrie, în așteptarea Moșului. În alte colțuri ale lumii, tradițiile diferă. În Brazilia, de exemplu, Crăciunul cade în plină vară, iar bradul este decorat cu zăpadă artificială pentru a evoca atmosfera de iarnă. În China, bradul de Crăciun este numit „Pomul Luminii”, dar este împodobit doar de o mică parte a populației, în timp ce în Africa de Sud, se preferă decorarea ferestrelor cu vată și beteală, în locul tradiționalului brad.

Citește și Femeia în roșu. O legendă din Banat, evocată într-o instalație new media

Un element fascinant al sărbătorii este vâscul, o plantă încărcată de simbolism. În mitologia nordică, vâscul este legat de zeița Frigga, zeița dragostei, despre care se spune că ar oferi un sărut oricărei persoane care stă sub această plantă. În vechile credințe păgâne, vâscul era considerat un simbol al protecției împotriva spiritelor rele și al fericirii, iar ulterior, a fost integrat și în tradițiile creștine de Crăciun, fiind folosit la decorarea casei alături de crenguțele de brad.

Fie că îl cunoaștem sub numele de Santa Claus, Père Noël, Weihnachtsmann sau simplu Moș Crăciun, această figură mitică rămâne un simbol global al spiritului sărbătorilor de iarnă.