Legenda mielului de Paști este o poveste simbolică legată de sărbătoarea Paștelui, care celebrează învierea lui Iisus Hristos și mântuirea omenirii. În tradițiile creștine, mielul de Paști reprezintă simbolul purității, sacrificiului și victoriei asupra morții și păcatului.
Potrivit legendei, în vremurile biblice, poporul evreu era supus sclaviei în Egipt, condus de faraon. Dumnezeu l-a ales pe Moise să fie conducătorul poporului evreu și să-i elibereze din captivitate. După ce faraonul a refuzat în mod repetat să lase poporul evreu să plece, Dumnezeu a trimis zece plăgi asupra Egiptului. Cea de-a zecea și cea mai teribilă dintre plăgi a fost moartea întâi-născuților din fiecare casă egipteană.
Pentru a-și proteja poporul, Dumnezeu le-a poruncit evreilor să sacrifice un miel fără pată și să ungească cu sângele lui ușile caselor lor. În noaptea în care Îngerul Morții a trecut peste Egipt, casele marcate cu sângele mielului au fost cruțate de nenorocire. Acest eveniment a marcat începutul sărbătorii evreiești Pesah (Paștele evreiesc) și a eliberării evreilor din Egipt.
Scrie și Legenda ouălor roșii
În Noul Testament, Iisus Hristos este adesea numit „Mielul lui Dumnezeu” și este asociat cu sacrificiul mielului din Vechiul Testament. Acest simbolism provine din faptul că Iisus a fost răstignit în timpul sărbătorii Pesah și că sacrificiul său pe cruce a fost considerat drept răscumpărarea și mântuirea întregii omeniri. Astfel, mielul de Paști a devenit un simbol al sacrificiului și iubirii lui Iisus pentru oameni, precum și al triumfului asupra morții și a păcatului prin învierea sa.
În tradițiile creștine, mielul de Paști este reprezentat adesea cu o aureolă și o cruce sau o stindard cu o cruce. Acest simbol poate fi întâlnit în arta și iconografia creștină, precum și în obiceiurile și riturile legate de sărbătoarea Paștelui. Mielul de Paști este, de asemenea, o mâncare tradițională în multe culturi creștine, servită în timpul mesei de Paști ca amintire a sacrificiului și victoriei lui Iisus Hristos.