Legenda spune că, într-o zi, pe când Isaac Newton stătea liniștit sub un copac, un măr ar fi căzut din pom și l-ar fi lovit în cap. În acel moment, ideea legii gravitației i-ar fi venit în minte, ducând la una dintre cele mai mari descoperiri din istoria științei. Povestea este cunoscută în întreaga lume și a fost transmisă de-a lungul generațiilor ca o ilustrare perfectă a momentului de inspirație științifică.
Cu toate acestea, originile acestei istorii sunt departe de a fi clare. Se crede acum că întreaga poveste a fost o invenție a nepoatei lui Newton, Catherine Conduitt. Ea este singura persoană care a povestit vreodată această întâmplare, și asta la mulți ani după moartea lui Newton. Povestea a fost publicată pentru prima dată într-un eseu scris de Voltaire, care o preia și o popularizează. Există suspiciuni că fie Voltaire, fie nepoata lui Newton au inventat această poveste, care, odată lansată în public, a prins și a devenit parte integrantă a mitologiei.
De-a lungul timpului, această poveste a fost adaptată și repetată atât de des, încât a devenit aproape inseparabilă de imaginea lui Newton și de descoperirea gravitației. Cu toate acestea, istoricii și cercetătorii sunt din ce în ce mai convinși că povestea cu mărul nu este altceva decât un exemplu clasic de exagerare și simplificare a realității pentru a face o descoperire complexă mai accesibilă publicului larg.