Legenda ursului este o poveste populară în folclorul românesc și se referă la originea ursului și a stelei Polare. Deși există mai multe variante ale poveștii, o versiune comună a legendei spune astfel:
Demult, trăia o femeie văduvă cu trei copii: doi băieți și o fată. Erau săraci, dar duceau o viață fericită într-o căsuță la marginea pădurii. Într-o zi, femeia se îmbolnăvește grav și își dă seama că nu va mai trăi mult. Înainte de a muri, își adună copiii și le spune că îngerul morții va veni să o ia, dar le promite că îi va veghea mereu și le va arăta semne pentru a-i călăuzi în viață.
După moartea mamei, cei trei copii rămân singuri și se hotărăsc să plece în lume să-și caute norocul. Înainte de a porni, își împart averea mamei: cel mare primește o toiag, cel mijlociu o secure și cel mic o măciucă. În timp ce mergeau prin pădure, întâlnesc un urs, care le cere să îl însoțească în călătoria lor.
Cei patru călători ajung într-un tărâm îndepărtat, unde regele avea o fiică frumoasă, dar mândră și răsfățată. Ursul îi sfătuiește pe cei trei frați să o cucerească pe prințesă, pentru că unul dintre ei o va lua de soție și va deveni moștenitor al regatului.
Cei trei frați încep să se întreacă în încercările de a o cuceri pe prințesă, dar niciunul nu reușește. În cele din urmă, ursul le dezvăluie că este de fapt o zână, transformată în urs din cauza unui blestem. Ea le spune că îi va ajuta să cucerească inima prințesei și îi îndeamnă să lucreze împreună.
Citește și Legenda ouălor roșii
Urmând sfatul zânei-urs, cei trei frați colaborează și construiesc un palat minunat pentru prințesă, folosind toiagul, securea și măciuca pe care le moșteniseră de la mama lor. Prințesa este impresionată și, în cele din urmă, se îndrăgostește de cel mai mic dintre frați. Ei se căsătoresc, iar cel mic devine rege al acelui ținut.
După ce își îndeplinește promisiunea de a-i ajuta pe frați, zâna-urs cere să fie eliberată de blestem. Cei trei frați o ajută pe zâna-urs și reușesc să o elibereze de blestem. Odată transformată înapoi în zână, aceasta le mulțumește și le oferă daruri prețioase ca semn al recunoștinței ei. De asemenea, îi binecuvântează cu fericire și prosperitate în viață.
Înainte de a pleca, zâna le face o ultimă promisiune fraților și locuitorilor regatului: se va transforma într-un astru pe cer, pentru a veghea asupra tuturor și a-i călăuzi în momentele de întuneric. Așa se face că, de atunci și până în zilele noastre, zâna strălucește pe cer sub forma Stelei Polare, amintindu-le oamenilor de legenda Ursului și de importanța colaborării și a iubirii în viață.