Legendele cetății Deva

Legendele cetății Deva

Distribuie

Cetatea Deva, un simbol al orașului cu același nume, este învăluită în legende care se împletesc cu istoria locului, reflectând imaginația și credințele populare ale oamenilor de-a lungul timpului. Încă din vechime, cetatea a fost privită ca o construcție deosebită, a cărei origine și distrugere sunt adesea explicate prin mituri fascinante ce evocă personaje supranaturale, bătălii eroice și povești de iubire trădate.

Una dintre cele mai cunoscute legende atribuie ridicarea cetății Deva, precum și a cetăților Uroi și Colț, unor zâne uriașe – surori – cu părul de foc. Sora cea mică făcu cetatea Deva, cea mijlocie scăldătoarea Călan (Aquae) și cea mare cetatea Uroiului. Și când soarele apunea, luându-și rămas bun de la valurile argintii ale Mureșului și Streiului, dând cel din urmă sărut piscurilor Țării Hațegului, pe cele două vârfuri de deal străluceau două cetăți minunate, iar în valea Streiului stătea gata o scăldătoare scobită în stâncă, cu apă caldă și curate că lacrima înduioșării.

Cea mai frumoasă realizare fu cetatea Uroiului, a surorii celei mai mari. Dar această mândrindu-se peste măsură cu realizarea ei, a fost pedepsită pentru trufie. Așa s-a întâmplat că într-o noapte un vifor năprasnic nimici total cetatea Uroiu, îngropând sub ruinele ei și pe semeață stăpână, iar cetatea Devei și Baia de la Călan au rămas până astăzi.

Altă legendă arată că Cetatea Devei, Uroiul și cea din Colț au fost ridicate de trei zâne și fete de uriaș. Surorile zâne trăiau foarte armonios și cetățile lor erau legate cu un pod de aur. Dar cu timpul zâna din cetatea Colț, situate la poalele munților Retezat, se dușmanii cu celelalte surori. Atunci zâna din cetatea Uroiului fiind mai răzbunătoare, voi să distrugă cetatea zânei de la Colț și aruncă o mistrie uriașă spre cetatea rivalei sale. Puterea aruncării a fost atât de mare încât mistria a retezat o parte a muntelui, dând astfel naștere Retezatului.

Citește și Legende enigmatice ale mitologiei românești: Solomonari, Huda lui Papară și Cetatea Trascăului

O altă legendă vorbește despre piticii care ar fi construit cetatea Deva. Descriși ca fiind geniali și harnici, acești pitici locuiau pe alte meleaguri, însă se întorceau o dată la șapte ani să-și verifice creația. În lipsa lor, cetatea a fost ocupată de un balaur cu șapte capete, o creatură malefică ce le-a luat în stăpânire fortăreața. Piticii nu au reușit să-l alunge singuri și au cerut ajutorul lui Iorgovan, un erou puternic din mitologia locală. Iorgovan a purtat o luptă eroică împotriva balaurului, forțându-l să se refugieze în peșterile de la Porțile de Fier, unde, în final, l-a ucis. Din sângele veninos al balaurului s-a născut mușca columbacă, o insectă legendară despre care se credea că poate provoca răni letale.

O altă versiune, larg răspândită în rândul popoarelor balcanice, atribuie zidirea cetății Deva meșterului Manole, cunoscut sub numele Kőmüves Kelemen în versiunea maghiară. Conform acestei legende, cetatea a fost ridicată prin sacrificiul unei vieți omenești, cea a soției meșterului, zidită în fundațiile construcției pentru a-i asigura durabilitatea. Această temă a sacrificiului pentru o mare realizare arhitecturală este întâlnită și în alte tradiții populare din Balcani, oferind o explicație simbolică pentru măreția unor construcții de altădată.

O ultimă legendă aduce un aer romantic și tragic. Se spune că un soldat, gelos și trădat de soția sa, care îl înșelase cu un ofițer din garnizoană, a provocat explozia depozitului de muniții al cetății pentru a se răzbuna. În urma exploziei, atât soția infidelă, cât și amantul acesteia au fost îngropați sub dărâmături, iar cetatea a fost distrusă.