Libertatea de exprimare în regimul Vladimir Putin

Din primul mandat prezidențial al lui Vladimir Putin, începând cu anul 2000, libertatea de exprimare și drepturile jurnaliștilor și ale activiștilor civici din Rusia au fost tot mai frecvent subminate de acțiuni considerate de mulți observatori represive. Rusia a fost menționată frecvent în rapoarte internaționale printre statele cu un mediu restrictiv pentru jurnaliști. Legi adoptate pentru combaterea „extremismului” sau a „fake news-ului” au fost folosite pentru a cenzura informațiile critice la adresa autorităților. Aceste prevederi au permis o interpretare largă a conceptului de amenințare națională, ceea ce a avut un impact direct asupra libertății presei.

Un exemplu notabil este cazul lui Alexei Navalnâi, care a devenit un simbol al persecuției politice în Rusia. Navalnâi a fost arestat de nenumărate ori sub diverse acuzații, iar în 2020 a supraviețuit unei tentative de otrăvire cu agentul neurotoxic Noviciok. Revenirea sa în Rusia, urmată de arestarea imediată, a accentuat controversele legate de folosirea justiției în scopuri politice. Un alt caz notoriu este cel al jurnalistului de investigație Ivan Golunov, arestat în 2019 sub acuzația falsă de trafic de droguri. Protestele publice masive și presiunea mediatică au dus la eliberarea sa, dar episodul a scos încă o dată în evidență riscurile la care sunt expuși cei care investighează corupția sau abuzurile de putere.

Mai multe redacții independente, precum Meduza și Dozhd TV, au fost declarate „agenți străini”. Multe dintre acestea au fost nevoite să-și mute operațiunile în afara Rusiei sau să-și reducă semnificativ activitatea. Organizații precum Memorial, cunoscută pentru documentarea crimelor regimurilor totalitare, au fost desființate prin decizii judiciare, sub acuzația de încălcare a legii privind agenții străini. Această măsură a fost considerată de critici un atac direct asupra eforturilor de promovare a drepturilor omului.

Citește și Cultura în Rusia: Trei secole de confruntare cu autoritățile

În primele mandate prezidențiale al lui Vladimir Putin (2000-2008), presiunea asupra presei a devenit vizibilă prin cazuri celebre, cum ar fi asasinarea Annei Politkovskaia, o jurnalistă cunoscută pentru investigațiile sale despre abuzurile din Cecenia. Politkovskaia a fost împușcată în 2006 în fața apartamentului său. Alte figuri importante, precum Boris Nemțov, fost viceprim-ministru și critic fervent al lui Putin, au fost de asemenea reduse la tăcere, Nemțov fiind asasinat în 2015 lângă Kremlin.

Odată cu revenirea lui Putin la președinție în 2012, aceste tendințe s-au intensificat. Protestele masive care au urmat alegerilor din 2011 au fost reprimate brutal. Introducerea legii privind „agenții străini” în 2012 a reprezentat o piatră de hotar în restricționarea ONG-urilor și a organizațiilor media care primeau finanțare din străinătate.

După 2014, contextul geopolitic și anexarea Crimeei au accelerat adoptarea unor politici represive. Media care se opunea narativului oficial despre conflictul din Ucraina a fost și mai intens cenzurată. Jurnaliștii care raportau despre corupția endemică sau despre legăturile dintre oligarhi și Kremlin au fost vizați de campanii de defăimare sau procese juridice fabricate. Site-uri independente, cum ar fi Novaia Gazeta, una dintre ultimele publicații critice la adresa regimului, s-au confruntat cu amenințări constante.

Din 2020, pandemia de COVID-19 a fost folosită ca un nou pretext pentru a restricționa vocile critice. Legea privind „fake news-ul” despre pandemie a dus la numeroase sancțiuni pentru jurnaliști care au expus lipsa de transparență a guvernului în gestionarea crizei sanitare. Totodată, tensiunile internaționale și escaladarea războiului în Ucraina au adăugat un nou strat de cenzură, cu legi care interzic calificarea conflictului drept „război” și care impun pedepse severe pentru cei care nu se conformează.

Acțiunile împotriva jurnaliștilor, activiștilor și organizațiilor independente reflectă o tendință clară de consolidare a controlului statului asupra discursului public.