Literatura creștină în zona Călan, în prima jumătate a secolului XX

Situată în Țara Hațegului, teritoriu deosebit de bogat în tradiții populare, obiceiuri creștinești, localitatea Călan, vatră străveche care păstrează și astăzi urme ale civilizațiilor dacă și romană și unde sunt ctitorite două dintre cele mai vechi biserici medievale din piatră de la noi din țară, repere ale creștinismului, despre care s-au scris în discursul timpului numeroase articole, studii de specialitate în publicații cu autoritate ca: Transilvania, History, Revista Istorică, Revista de Istorie etc., sau în volume dedicate bisericilor din piatră de la noi din țară, se deosebește de celelalte localități ale județului prin aceea că pe teritoriul său a avut loc o constantă activitate teologică încă din perioada evului mediu, continuată în secolele care au urmat.

După 1870, Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român implică în activități culturale și religioase pe toți preoții greco-ortodocși din satele care formează astăzi localitatea, unii dintre ei și învățători. Activitatea se intensifică cu fiecare an. Sunt promovate activități literar-artistice, bibliotecile școlare se dezvoltă continuu, mai cu seamă după anul 1920. Cât privesc membrii ASTRA, orașul Călan înregistrează un număr ridicat de persoane afiliate, majoritatea preoți parohi, precum și învățători sau primari din satele care formează Călanul astăzi.

Citește și Rezistența prin credință a ostașul Ioan Opriș din Batiz

În secolul al XIX-lea, printre cei afiliați îi aflăm pe: Ieronim Uiețiu, preot în parohia greco-ortodoxă din Streisângeorgiu, Popoviciu Petru, preot paroh în Sântămăria de Piatră, preotul greco-ortodox Petru Șinca din satul Batiz. În primul deceniu al secolului al XX-lea, numărul celor înscriși în Asociația Transilvană Pentru Literatură și Cultura Poporului Român sporește. Sunt menționați membrii afiliați ai Despărțământului ASTRA Deva-Hunedoara: Popoviciu Petru, preot în Sântămăria de Piatră; Rain Gheorghe, preot în Nădăștia de Jos; Șinca Popovici, preot în Batiz, soția lui, Șinca Maria; Șinca Petru, preot din Batiz.

În anul Marii Uniri se află înscris membru Birșoni Petru, primar al comunei Batiz. Tot atunci, reviste ca Lumina Satelor, Oastea Domnului sau Isus Biruitorul publicau în mod frecvent poezii creștine semnate de Gheorghe Muntean, Ioan Opriș, deținut politic din cauza convingerilor religioase, Maria Petresc. Cu toții încurajați de preotul Iosif Trifa și de poetul Traian Dorz care, la începutul anilor 1930, lucra ca redactor pentru gazetele Oastei.

Istoria mișcării Oastea Domnului este strâns legată, încă de la începuturi, de satele de pe Valea Streiului, îndeosebi de Crișeni (astăzi stradă a orașului Călan), Batiz, Sântămăria de Piatră, Strei-Săcel, Ruși, Ohaba Streiului, Grid etc., sate unde se înregistrează un număr mare de creștini care împărtășesc idealurile lui Iosif Trifa, părintele fondator.

Printre membrii afiliați care simpatizează cu principiile de morală creștină se găsesc toate categoriile de persoane, de la țărani simpli, la intelectuali.

Literatura creștină a Oastei Domnului, la Călan, în primul deceniu de la fondare

Literatura creștină a Oastei, care cuprinde cărți de Iosif Trifa, Traian Dorz, Biblia etc., intens circulate în satele de pe Valea Streiului, are ca promotor principal pe Gheorghe Muntean din Batiz. Cele care au circulat în primele decenii, cu preponderență, au fost cărțile sub semnătura lui Iosif Trifa.

Lansat în Lumina Satelor, „fondul de evanghelizare”, cu scopul de a ajuta la tipărirea și distribuirea de cărți cu tematică religioasă, aduce o contribuție substanțială în susținerea acestei cauze. În 1928, printre cei care se regăsesc pe lista de donatori îl aflăm pe Gheorghe Muntean, care a contribuit cu suma de 100 lei. Întâia carte ce se va tipări cu ajutorul acestui fond este Rosturile ce le are inima omului. „Și apoi la alte și alte cărți. Inclusiv Biblia.

Isus Biruitorul publica scrisoarea lui Ioan Stăncioi, ostaș din Sântămăria de Piatră, de unde aflăm: „Un mare Babilon e și comuna noastră, totuși, se poate găsi în ea și un colț mic de Ierusalim.

Citește și Victor Isac, arestat dintr-o sala de clasă a școlii din Călan

De 19 ani nu avem păstor în comună, dar Domnul nu ne-a lăsat străini de Cuvântul Său, căci a trimis în mijlocul nostru pe fratele Gheorghe Muntean din Batiz cu cărți și foi din Tipografia Oastei și prin care o mulțime de suflete au scăpat din ghearele vrășmașului diavol. Slăvit să fie Domnul, comuna noastră numără în prezent 11 biblii și 42 Noul Testament, afară de celelalte ale Oastei.”

Gheorghe Munteanu, „un vechi și însuflețit stegar și luptător în Oastea Domnului”, a fost pentru multă vreme principalul promotor al literaturii Oastei, motiv pentru care a și fost foarte bine văzut în cercul teologic de la Sibiu, care-i laudă îndârjirea: „desface cărți religioase, vestește pe tot locul Oastea Domnului și a atras suflete în frontul mântuirii.”

Cât privește înclinarea spre literatura creștină, se spune despre el, în aceeași termeni, faptul că „are și darul de a scrie poezii religioase foarte frumoase.”