Lucian Blaga s-a născut pe 9 mai 1895, în satul Lancrăm, județul Alba, și a fost unul dintre cei mai importanți intelectuali români ai secolului XX. Poet, dramaturg, eseist și filosof, Blaga a lăsat în urmă o operă vastă și diversificată, care a influențat cultura română după a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Blaga și-a început cariera literară în 1919, la scurt timp după Primul Război Mondial, o perioadă de afirmare națională și de transformări sociale. Debutul său poetic s-a realizat cu volumul „Poemele luminii”, o lucrare ce reflectă interesul său pentru dimensiunea metafizică a existenței și pentru explorarea misterului lumii. În anii următori, a continuat să publice volume de poezie, teatru și lucrări filosofice, consolidându-și statutul de gânditor. Printre cele mai cunoscute volume de poezie ale sale se numără „Pașii profetului” (1921), „În marea trecere” (1924) și „La cumpăna apelor” (1933).
Opera sa dramatică este la fel de valoroasă, incluzând piese precum „Zamolxe” (1921), o dramă filozofică inspirată din mitologia dacică, și „Avram Iancu” (1934), o piesă istorică ce reflectă frământările naționale ale epocii sale.
În paralel cu activitatea sa literară, Blaga a fost un prolific gânditor filosofic. Concepția lui s-a centrat pe ideea de „cunoaștere luciferică”, pe care o opune „cunoașterii paradisiace”. În viziunea sa, omul are acces doar la un fragment al adevărului, restul rămânând inaccesibil rațiunii. Această idee este detaliată în lucrările sale filosofice, printre care „Trilogia cunoașterii” și „Trilogia valorilor”. În acest sens, Blaga a fost influențat de gânditori precum Immanuel Kant, Friedrich Nietzsche, Meister Eckhart și Sfântul Dionisie Areopagitul.
Pe lângă activitatea sa intelectuală, Blaga a avut și o carieră diplomatică importantă. A fost atașat de presă la legația României din Berna între 1926 și 1927, iar între 1938 și 1939 a fost ministru plenipotențiar la Lisabona. În această perioadă, a contribuit la promovarea culturii românești în străinătate și a avut ocazia să interacționeze cu personalități marcante ale epocii sale. În 1936, a fost ales membru al Academiei Române.
În anii ’30 și ’40, România a traversat o perioadă de intensă frământare politică, marcată de ascensiunea Mișcării Legionare. Problema presupusei simpatii legionare a lui Lucian Blaga a reprezentat, după 1989, subiect intens de dezbatere, însă nu există dovezi clare care să ateste o afiliere directă. Cu toate acestea, în contextul politic al vremii, Blaga a interacționat cu diverse figuri influente, inclusiv cu membri ai Gărzii de Fier. Este însă important de menționat că el nu a promovat ideologii extremiste în scrierile sale și nu a avut o activitate politică militantă.
După instaurarea regimului comunist, Blaga a fost marginalizat, considerându-se că filosofia sa nu corespundea ideologiei oficiale. În 1948, a fost exclus din Academie și i s-a interzis să publice, fiind nevoit să se retragă din viața publică. În această perioadă dificilă, s-a dedicat traducerilor și studiilor filosofice, continuând să scrie și să reflecteze asupra marilor probleme ale existenței.
Lucian Blaga a murit pe 6 mai 1961, lăsând în urmă o operă vastă care continuă să fie studiată și apreciată. El rămâne cu certitudine una dintre cele mai importante figuri ale literaturii și filosofiei românești.
În ciuda dificultăților pe care le-a întâmpinat de-a lungul vieții, Blaga a rămas fidel crezului său intelectual, refuzând să se conformeze presiunilor politice ale epocii sale.