Manu Gheorghe. S-a născut pe 13 februarie 1903, București, ca descendent al Cantacuzinilor (din partea mamei) și al unei familii de cãrturari. A absolvit Facultatea de Științe a Universității București, Facultatea de Științe din Paris, unde, în 1933, și-a susținut teza de doctorat, cu mențiunea „très honorable”. Reîntors în țară, a devenit asistent la Facultatea de Științe a Universității București (1935), conferențiar universitar din 1945. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935.
În anul 1937 a aderat la Mișcarea Legionară, din 1943 a devenit activ în conducerea ei, fiind o vreme comandant interimar al mișcării. În 1948 a fost arestat și condamnat în „procesul grupului de complotiști, spioni și sabotori”, la muncă silnică pe viață.
Bibliografie: Buzatu, Gh.; Ciucanu, Corneliu; Sandache, Cristian, Radiografia dreptei româneșt, Editura FF Press, 1996; Manu, George, În spatele cortinei de fier, ediție îngrijită de Silviu B. Moldovan, Editura Mica Valahie, București, 2011; Văduva-Poenaru, Ion, Enciclopedia marilor personalități, vol. II, Editura Geneze, 1999.