Marcu Alexandru. S-a născut la 31 decembrie 1894, la Burdujeni-Suceava. A fost absolvent al Colegiului Național Carol I din Craiova, licențiat în litere, în 1919, al Facultății de Litere și Filosofie din București. Între anii 1923 – 1924 a studiat în Roma, Italia. Doctor în litere la Florența. A lucrat ca profesor la Universitatea București. Traducător din literatura italiană. Membru corespondent (1940) al Academiei Române. A lucrat ca subsecretar de Stat în Ministerul Propagandei, în Guvernul condus de mareșalul Ion Antonescu.
După răsturnarea regimului condus de Ion Antonescu, a fost arestat. Conform deciziei cu nr. 27 din 6 februarie 1948, a fost condamnat la 12 ani temniță grea. A decedat în închisoarea Văcărești-București.
Bibliografie: Andrei, Nicolae, Voievozi ai spiritului, Editura Alma, 2000; Rădulescu, Mihai Sorin, Memorie și strămoși, Editura Albatros, 2002; Turcuș, Veronica, Alexandru Marcu (1894-1955). Viața și opera, Editura România Press, 2004.