Născută Maria Salomea Skłodowska în 1867, în Varșovia, Imperiul Rus, Marie Curie a devenit una dintre cele mai remarcabile și influente savante ale secolului al XX-lea. Savanta poloneză, stabilită în Franța, și-a dedicat întreaga viață cercetării, făcând descoperiri revoluționare în domeniul elementelor radioactive și al radioactivității naturale. De-a lungul carierei sale, Curie a primit două Premii Nobel în două domenii științifice diferite – fizică și chimie – o realizare inegalată până în prezent.
Marie Curie a introdus termenul de „radioactivitate” în lumea fizicii și a devenit un etalon în domeniul cercetării medicale. Împreună cu soțul său, laureatul Premiului Nobel Pierre Curie, și fiica lor, Irène Joliot-Curie, tot laureată a Premiului Nobel, familia Curie a devenit sinonimă cu excelența în știință. Toți descendenții Mariei Curie, cu excepția fiicei sale Ève Curie, scriitoare, au urmat cariere științifice.
Recunoscută de Time ca una dintre cele mai influente savante ale secolului al XX-lea, Marie Curie a lăsat o moștenire durabilă în știință, inspirând generații întregi de cercetători să îmbrățișeze curiozitatea și să exploreze necunoscutul. În acest articol, vom explora viața, munca și realizările acestei femei excepționale care a sfidat convențiile și a deschis drumul pentru noi descoperiri în știință și tehnologie.
Tinerețea și educația în Polonia sub ocupație țaristă
Marie Curie, cunoscută inițial ca Maria Skłodowska, a avut o copilărie marcată de provocări și tragedii în Varșovia, Polonia, aflată sub stăpânirea Rusiei țariste. Născută într-o familie de profesori, Marie Curie și-a dezvoltat de timpuriu pasiunea pentru învățătură, moștenind-o probabil de la tatăl ei, Vladislav Skłodowski, profesor de matematică și fizică. Cu toate acestea, pierderea surorii și a mamei sale, precum și înlăturarea tatălui ei din funcție din cauza opoziției sale față de stăpânirea țaristă, au făcut ca tinerețea Mariei să fie plină de greutăți.
Citește și Giosue Carducci: Viața și opera poetului laureat al Premiului Nobel
În ciuda acestor dificultăți, Marie Curie a continuat să se dedice studiului și a obținut rezultate excepționale. La vârsta de 15 ani, a absolvit cursurile secundare cu medalia de aur. Fiind în imposibilitatea de a studia la Universitatea din Varșovia din cauza restricțiilor impuse femeilor în acea perioadă, Marie Curie s-a alăturat organizației clandestine feministe Universitatea Ambulantă și a început să studieze concepțiile pozitiviste ale lui Auguste Comte.
Datorită dificultăților financiare ale familiei, Marie Curie a fost nevoită să lucreze ca guvernantă pentru a-și finanța studiile și a contribui la finanțarea studiilor de medicină ale surorii sale, Bronisława, la Paris. În această perioadă, Marie Curie a învățat copiii din vecinătate citirea și scrierea în limba polonă pe ascuns și și-a dezvoltat relații intelectuale și sentimentale cu Kazimir, fiul familiei pentru care lucra.
Cu toate că relația lor nu a rezistat opoziției familiei angajatoare, oportunitatea tatălui ei de a obține o slujbă mai bine plătită a făcut posibilă finanțarea studiilor Mariei. Astfel, Marie Curie și-a început călătoria spre o carieră de excepție în știință, pregătindu-se să descopere și să exploreze lumea radioactivității.
Pregătirea universitară în Franța
Marie Curie, care adoptase acest nume după sosirea în Franța, a început studiile la Universitatea din Paris (Sorbona) în 1891. Acolo, a trebuit să depășească dificultăți legate de cunoașterea limbii franceze și de diferența de vârstă față de colegii ei. Cu toate acestea, Marie a continuat să se dedice studiilor și să progreseze.
În timp ce locuia la sora sa, Bronisława, și la cumnatul său, Marie a fost expusă la o atmosferă revoluționară împotriva guvernării țariste. Cu toate acestea, pentru a se putea concentra mai bine pe studii, Marie s-a mutat într-un apartament în apropierea universității. A dus o viață modestă, făcând sacrificii personale pentru a se dedica studiului.
Citește și Jose Echegaray: Geniul spaniol al matematicii și teatrului, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură
În 1893, Marie Curie a absolvit magna cum laude și a obținut o licență în fizică. Cu toate acestea, din cauza situației financiare precare, a fost nevoită să se întoarcă în Polonia. Grație ajutorului prietenei sale, Jadwiga Sikorska, Marie a primit o bursă din partea guvernului Poloniei, care i-a permis să-și continue studiile la Sorbona. În 1894, Marie a obținut licența în matematică, marcând astfel sfârșitul pregătirii universitare în Franța.
Colaborarea cu Pierre Curie
În 1894, Marie Curie l-a întâlnit pe viitorul ei soț, Pierre Curie, în Paris, o întâlnire care avea să deschidă noi orizonturi în cercetare pentru amândoi. Marie îl cunoaște pe Pierre, un fizician deja celebru pentru cercetările sale în domeniul magnetismului, când avea nevoie de ajutor în studiul proprietăților magnetice ale oțelului. Relația lor s-a întărit rapid, iar în 1895 s-au căsătorit într-o ceremonie simplă.
După căsătorie, Marie Curie a început să cerceteze radioactivitatea, iar Pierre i s-a alăturat în curând. Împreună au descoperit noi elemente radioactive, poloniul și radiul, și au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1903, alături de Henri Becquerel.
Marie și Pierre Curie au avut două fiice, Irène și Ève, și au lucrat împreună până la moartea neașteptată a lui Pierre în 1906. Abordarea lor complementară în cercetare, cu Pierre concentrându-se pe deducție și Marie pe inducție, a permis obținerea de rezultate inovatoare în domeniul radioactivității. Descoperirile lor au avut un impact major asupra cunoașterii atomilor și au constituit baza pentru investigațiile ulterioare în structura atomică în secolul XX.
Activitatea științifică și descoperirea elementelor radioactive
În toamna anului 1895, Pierre Curie a devenit profesor universitar, iar el și Marie, proaspăt căsătoriți, și-au continuat cercetările împreună, concentrându-se pe magnetism. Între timp, Marie și-a continuat pregătirile pentru susținerea doctoratului.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, studiul descărcărilor electrice în gaze rarefiate a dus la noi descoperiri în domeniul fizicii particulelor: Hittorf a descoperit radiația catodică în 1869, Röntgen a descoperit razele X în 1895, iar Becquerel a descoperit radioactivitatea spontană a uraniului în 1896.
Citește și Frederic Mistral: Poetul păstrător al culturii și laureat al Premiului Nobel pentru Literatură
În 1897, Marie a ales ca tema de doctorat studiul radiațiilor. Electrometrul construit de Pierre Curie s-a dovedit extrem de util pentru acest scop. Lucrând cu diverse materiale ce conțineau uraniu, Marie a descoperit că toriul emite radiații chiar mai intense decât uraniul. Radiațiile emise de pehblendă, un minereu bogat în uraniu, erau și ele foarte intense. Marie și-a dat seama că a descoperit un nou element chimic. Pierre Curie și-a întrerupt cercetările proprii pentru a colabora cu Marie. În aprilie 1898, cei doi au prezentat Academiei de Știință o teză privind radioactivitatea uraniului și a toriului.
Continuând cercetările, Marie și Pierre au ajuns la concluzia că pehblenda conține două elemente responsabile de emisia unor puternice radiații. În iulie 1898, ei au izolat unul dintre aceste elemente și l-au numit „poloniu”, după țara natală a savantei.
Marie Curie a demonstrat astfel că radiația misterioasă este o proprietate atomică, pe care a numit-o „radioactivitate”. Elementele chimice cu această proprietate au fost denumite „elemente radioactive”. Descoperirea radioactivității a avut un impact major în lumea fizicii și, în special, în fizica particulelor, contribuind la o înțelegere mai bună a structurii atomului și a descompunerii acestuia în particule elementare mai mici.
Descoperirea radiului de către Marie Curie și progresele în cercetarea științifică
Cercetând diferite tipuri de minereu, Marie Curie a descoperit unul care emitea radiații mai puternice decât uraniul pur, sugerând că există și alte elemente capabile să emită radiații. Împreună cu soțul său, Pierre, Marie a raportat pe 26 decembrie 1898 că a găsit un nou element, diferit de poloniu. Mai târziu, Marie a izolat acest element din uraninit și l-a denumit „radiu”.
Pentru a demonstra acest lucru, soții Curie au continuat cercetările și au obținut o tonă de reziduuri de pehblendă de la o mină. Munca lor intensă, combinată cu responsabilitățile familiale și profesionale, a pus o mare presiune asupra cuplului. În 1901, s-a descoperit că radiul putea vindeca anumite afecțiuni dermatologice. În 1902, soții Curie au reușit să extragă un decigram de clorură de radiu pur dintr-o mare cantitate de pehblendă.
În 1903, Marie Curie a obținut titlul de doctor în științe de la Universitatea din Paris pentru teza sa de doctorat privind cercetarea radioactivității. În noiembrie același an, Comitetul Nobel din Suedia a decis să acorde Mariei și lui Pierre Curie, dar și lui Henri Becquerel, Premiul Nobel pentru Fizică.
Citește și Bjornstjerne Bjornson: Scriitorul norvegian vizionar și laureat al Premiului Nobel pentru Literatură
După moartea lui Pierre Curie în 1904, Marie a continuat munca de cercetare și a fost determinată să demonstreze că radiul este un element nou. Ea a folosit electrometrul construit de către soțul său pentru a detecta undele radioactive emise de radiu în aer. Marie a utilizat metoda de distilare fracționată și a topit pehblendă în recipiente special concepute pentru acest scop.
În ciuda condițiilor de lucru nefavorabile și a riscurilor asociate cu cercetarea, Marie a afirmat ulterior că cei mai frumoși ani din viața sa au fost petrecuți în laboratorul de cercetare. În 1910, după ani de efort, Marie Curie a reușit să izoleze radiul metalic. În anul următor, a primit cel de-al doilea Premiu Nobel.
Marie Curie după decesul lui Pierre și succesele ulterioare
După moartea soțului său, Pierre Curie, Marie Curie a continuat munca de cercetare cu rezultate remarcabile. A reușit să izoleze radiul și, în 1911, a primit Premiul Nobel pentru Chimie.
Fiica sa, Irène, a urmat calea mamei sale, studiind științele la Universitatea din Paris în 1914. În același an, a izbucnit Primul Război Mondial, marcând o perioadă dificilă pentru familia Curie.
În 1921, Marie Curie a călătorit în America împreună cu cele două fiice ale sale pentru a achiziționa radiu. A fost primită cu entuziasm de președintele Warren Harding, care i-a oferit un gram de radiu pentru cercetările sale. Această vizită a consolidat statutul său în comunitatea științifică internațională.
Ultima mare realizare a vieții lui Marie Curie a venit în 1934, când fiica ei, Irène, împreună cu soțul său, Frédéric Joliot-Curie, au descoperit radiația artificială. Această descoperire a fost o confirmare a muncii și dedicării Mariei Curie în domeniul științelor și a lăsat un moștenire puternică familiei Curie în lumea cercetării.
Marie Curie: O pionieră a științei și un simbol al patriotismului
Marie Curie, una dintre cele mai remarcabile femei ale istoriei, a fost nu numai o pionieră în domeniul științei, dar și un exemplu de patriotism și devotament față de țara sa natală, Polonia. În ciuda succeselor sale internaționale și a vieții pe care și-a construit-o în Franța, Marie Curie a rămas mereu legată de rădăcinile sale poloneze și a contribuit activ la eforturile de susținere a țării sale în timpul Primului Război Mondial.
În perioada conflictului, Marie Curie a făcut tot posibilul pentru a ajuta Franța și aliații săi, inclusiv prin susținerea utilizării radiațiilor X în tratamentul soldaților răniți. Datorită contribuțiilor ei, zeci de mii de soldați au beneficiat de îngrijire medicală esențială, iar utilizarea radiului în tratamente medicale a continuat să se dezvolte în următorii ani.
Citește și Sully Prudhomme: Pionierul poeziei simboliste și primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură
La sfârșitul războiului, Marie Curie a avut parte de o satisfacție personală deosebită: Tratatul de la Versailles a stipulat independența Poloniei, o realizare care a reprezentat încununarea eforturilor și devotamentului său față de patria natală. Această dragoste profundă pentru Polonia a fost evidențiată și la înmormântarea sa, când fratele și sora ei au presărat pământ polonez peste sicriul său.
Marie Curie a fost, de asemenea, în relații strânse cu alți savanți contemporani, precum Lord Kelvin și Albert Einstein, discutând frecvent teme de fizică și colaborând în promovarea științei. Prin munca sa, Marie Curie a deschis noi oportunități pentru femeile din lumea întreagă și a contribuit semnificativ la avansarea cunoașterii științifice.
Deși a avut de înfruntat numeroase provocări și discriminări ca femeie într-o lume dominată de bărbați, Marie Curie a rămas fermă în convingerile sale și a demonstrat că femeile pot avea un impact semnificativ în domeniul științei și al societății în general.
Sfârșitul vieții și moartea Mariei Curie: O luptă cu efectele expunerii la radiații
Marie Curie, una dintre cele mai remarcabile figuri științifice ale secolului al XX-lea, a suferit consecințele expunerii îndelungate la radiații pe parcursul vieții sale. Intensa ei activitate și privațiunile la care s-a supus au afectat sănătatea acesteia, făcând-o vulnerabilă. Suferă de o inflamare a pelvisului renal și este nevoită să se opereze. În urma intervenției chirurgicale, Marie își petrece câteva luni de refacere în Anglia și întreprinde câteva excursii în Suedia, însoțită de fetele ei și de prietenul ei, Albert Einstein.
Datorită expunerii la radiații și a efortului intens, starea de sănătate a Mariei se înrăutățește. Auzul și vederea i se deterioraseră și suferea atacuri din ce în ce mai dese. În primăvara anului 1934, Marie resimte un fel de febră și părăsește institutul de cercetare mai devreme ca de obicei. Starea ei de sănătate se deteriorează rapid, iar medicii îi diagnosticează anemie aplastică, un fel de leucemie cauzată de expunerea îndelungată la radiații, cu puține șanse de recuperare.
În încercarea de a se trata, Marie se retrage într-un azil dintr-o zonă montană, dar era prea târziu. Marie Curie se stinge din viață în 1934 la sanatoriul din Sancellemoz, la două decenii după decesul soțului său, Pierre Curie. A fost înmormântată alături de acesta într-o zonă rurală din afara capitalei Franței. În 1937, fiica lor cea mică, Ève, îi scrie biografia, intitulată „Madame Curie”, omagiind-o pe mama sa și prezentând parcursul vieții sale extraordinare.
Impactul revoluționar al descoperirilor lui Marie Curie în știință și medicină
Opera Mariei Curie a avut un impact semnificativ nu doar în domeniul fizicii, ci și în alte ramuri ale științei, deschizând noi orizonturi în cercetarea și înțelegerea universului. Descoperirea radiului și a radioactivității a schimbat complet modul în care percepem atomul și a pus bazele cercetărilor ulterioare care au dus la dezvoltarea teoriilor și modelelor atomice moderne.
Citește și Annie Ernaux, în topul celor mai bine vânduți autori în Franţa după câştigarea premiului Nobel
Studiile despre radioactivitate, inițiate de Marie Curie și soțul ei Pierre, precum și cercetările ulterioare ale lui Ernest Rutherford, au revelat existența unor procese și activități la nivel atomic și subatomic. Aceste descoperiri au condus la crearea mai multor modele ale structurii atomului, care au în comun ideea că atomul este compus dintr-un nucleu și un înveliș de electroni, nucleul fiind responsabil pentru emisia undelor radioactive.
Pe lângă contribuțiile sale esențiale în fizică, Marie Curie a avut un rol important în promovarea utilizării substanțelor radioactive în medicină. Unul dintre cele mai notabile exemple este folosirea radiului în tratamentul cancerului, care a deschis drumul spre noi abordări terapeutice în lupta împotriva acestei boli devastatoare.
Curiozitatea intelectuală și dorința de a explora necunoscutul au fost motoarele care au impulsionat munca Mariei Curie și au făcut posibile aceste descoperiri revoluționare. Astfel, contribuțiile sale în știință și medicină nu pot fi cuantificate doar prin descoperirile concrete, ci și prin deschiderea unui nou univers de cunoaștere pentru comunitatea științifică și pentru umanitate în ansamblu.
Omagiul adus savantei în România și Polonia: recunoaștere și distincții
Marie Curie, una dintre cele mai remarcabile figuri științifice ale secolului al XX-lea, a primit numeroase recunoașteri și distincții pe parcursul vieții sale. În semn de apreciere pentru contribuțiile sale, unul dintre cele mai mari spitale de copii din România, deschis în 1984, a fost numit Spitalul Maria-Sklodowska Curie. Acest spital a fost oferit ca ajutor din partea guvernului polonez după cutremurul devastator din 1977.
În plus, la expoziția organizată cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la recâștigarea independenței Poloniei și a Anului Drepturilor Femeii, precum și a Marii Uniri a României, Institutul Polonez din București a publicat povestea a 34 de femei remarcabile din cele două țări, printre care se număra și Marie Curie. În cadrul acestei expoziții, o serie de filme de animație au fost realizate pentru a omagia aceste femei extraordinare, care au avut un impact semnificativ asupra istoriei și culturii Poloniei și României.
Aceste omagieri demonstrează recunoașterea internațională a operei și a contribuțiilor semnificative ale Mariei Curie în domeniul științei, precum și rolul său de pionierat în emanciparea femeilor în știință. Astfel, Marie Curie rămâne un simbol al curajului, perseverenței și succesului în lumea științei și un model pentru generațiile viitoare de cercetători și cercetătoare.
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News