Masacrul de la Nanjing (1937-1938)

Distribuie

În deceniul al treilea al secolului XX, Japonia a urmărit o politică agresivă de expansiune în Asia de Est, determinată de dorința de a-și asigura resurse și de a-și extinde influența regională. Tensiunile dintre China și Japonia, alimentate de incidente precum cel de la Mukden și bombardamentul Shanghaiului, au culminat cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Sino-Japonez în 1937. Incidentul de la Podul Marco Polo a servit drept scânteia care a declanșat ostilitățile deschise, propulsând cele două națiuni într-un război total.

Pe măsură ce conflictul s-a intensificat, armata japoneză a avansat către Nanjing, capitala Chinei de atunci. Orașul, un simbol al suveranității și modernizării chineze, era slab apărat, ceea ce a făcut ca ocuparea sa de către forțele japoneze să fie inevitabilă. Pe 13 decembrie 1937, Nanjingul a căzut în mâinile armatei japoneze, declanșând astfel unul dintre cele mai brutale masacre din istoria modernă.

Preludiul Masacrului de la Nanjing: Incidentul de la Mukden și bombardamentul Shanghaiului

Incidentul de la Mukden și Bombardamentul Shanghaiului au fost două evenimente cruciale care au escaladat tensiunile dintre Japonia și China în anii care au precedat Masacrul de la Nanjing, contribuind semnificativ la declanșarea războiului total între cele două națiuni.

Incidentul de la Mukden, cunoscut și sub numele de Incidentul Manciurian, a avut loc pe 18 septembrie 1931. Acest eveniment a fost orchestrat de ofițeri ai armatei japoneze ca pretext pentru invadarea Manciuriei. O explozie pe o linie ferată deținută de Japonia lângă Mukden (astăzi Shenyang) a fost pusă în scenă pentru a sugera un act de sabotaj de către forțele chinezești. Această acțiune a fost rapid folosită de Japonia pentru a justifica o intervenție militară în Manciuria. În urma acestei intervenții, Japonia a stabilit statul-marionetă Manciukuo, marcând începutul unei perioade de agresiune japoneză intensificată în regiune.

Bombardamentul Shanghaiului din 1932 a fost un alt punct de cotitură critic în tensiunile chino-japoneze. Pe 29 ianuarie 1932, în urma unor incidente provocatoare între cetățeni chinezi și japonezi în Shanghai, Japonia a lansat un atac aerian asupra orașului. Acest atac a fost unul dintre primele bombardamente aeriene majore asupra unui centru urban civil și a marcat un nou nivel de escaladare în conflictul dintre Japonia și China. Consecințele au fost devastatoare: mii de civili chinezi au fost uciși și sute de mii au fost lăsați fără adăpost.

Amploarea și brutalitatea violențelor

Odată cu ocuparea orașului Nanjing, forțele japoneze au început o campanie sistematică de teroare și violență împotriva populației civile. Masacrul de la Nanjing, care a durat aproximativ șase săptămâni, a fost caracterizat de o brutalitate neînchipuită. Estimările istoricilor sugerează că între 200.000 și 300.000 de civili și prizonieri de război au fost uciși.

Citește și Crimele Khmerilor Roșii în Cambodgia (1975-1979)

Soldații japonezi au comis execuții în masă, deseori prin împușcare sau decapitare, într-un efort de a elimina orice posibilă rezistență. Femeile au fost victime ale unor violuri sistematice și brutale, cu estimări ale numărului de victime variind între 20.000 și 80.000. Aceste acte de violență au fost adesea însoțite de tortură și mutilări. Pe lângă violența fizică, orașul a fost jefuit și o mare parte din infrastructura sa a fost distrusă, lăsându-l în ruine.

Masacrul de la Nanjing a rămas un punct de dispută între Japonia și China și a fost subiectul unor intense dezbateri istorice și politice. Unii revizioniști istorici și naționaliști japonezi au negat sau minimalizat amploarea masacrului, ceea ce a cauzat tensiuni continue în relațiile chinezo-japoneze, dar și cu alte națiuni asiatice. Aceste negări au adâncit rănile lăsate de masacru și au împiedicat procesul de reconciliere și înțelegere între cele două țări.

Pentru a comemora victimele și a păstra memoria acestui eveniment tragic, au fost construite mai multe memoriale și muzee. Sala Memorială a Masacrului din Nanjing, deschisă în 1985, stă ca mărturie al suferințelor induse de masacru. Aceasta este situată lângă unul dintre locurile unde au fost îngropate mii de victime, cunoscut sub numele de „groapa a zece mii de cadavre”. Fosta reședință a lui John Rabe, un om de afaceri german care a salvat mii de vieți în timpul masacrului, a fost transformată într-un memorial și centru de documentare, deschis publicului în 2006.

În 2015, Documentele Masacrului din Nanjing au fost incluse în Registrul Memoria Lumii al UNESCO, marcând recunoașterea internațională a importanței acestui eveniment în istoria umanității.