Mihalache Ion. S-a născut pe 15 februarie 1882, în localitatea Goleştii-Badii, comuna Topoloveni (Argeş). A urmat cursurile şcolii normale „Carol I” din Câmpulung Muscel, fiind ulterior numit învăţător în comuna Ludeşti din Dâmboviţa. Între anii 1903 şi 1910, a parcurs toate examenele pentru ocuparea funcţiei de institutor.
A participat, cu gradul de căpitan, la războiul pentru întregirea neamului (1916-1918). S-a distins în luptele de la Mărăşeşti, fiind decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”.
În decembrie 1918 a întemeiat Partidul Ţărănesc, a cărui președinte a fost (1918-1926). În 1919, în guvernul de coaliţie prezidat de Alexandru Vaida- Voievod, a ocupat funcţia de ministru al Agriculturii. La 10 octombrie 1926, partidul său a fuzionat cu partidul lui Iuliu Maniu.
Activitatea politică
În perioada guvernărilor ţărăniste (1928- 1933), a deţinut funcţiile de ministru al Agriculturii şi Domeniilor şi de ministru al Internelor. La doar o zi de la declanşarea războiului antisovietic (23 iunie 1941) a solicitat să fie mobilizat pe frontul de Răsărit pentru a lua parte activă la războiul de eliberare a Basarabiei. Împreună cu I. Maniu a colaborat cu restul forţelor politice şi cu regele Mihai la pregătirea înlăturării Mareşalului Ion Antonescu la 23 August 1944. După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache a fost arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău”.
Detenția
La data de 12 noiembrie 1947, în urma procesului care a avut loc, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și la 50.000 de lei cheltuieli de judecată. A decedat în 5 februarie 1963, în închisoarea de la Râmnicu Sărat.
Bibliografie: Țepelea, Gabriel; Paraschiv, Niculae; Ion Mihalache în fața istoriei, Editura Gândirea Românească, 1993; Mihalache, Ion; Răducanu, Dan; Pippidi, Andrei, Ce politică să facem, Editura Litera, 1995; Popescu, Stelian; Opriș, Ioan, Amintiri, Editura Albatros, 2000.