Ministrul Educaţiei: Mihai Şora ne făcea să credem în viitor prin tinereţea spiritului său

Ministrul Educaţiei, Ligia Deca, a transmis sâmbătă seara un mesaj la moartea filosofului şi eseistului Mihai Şora.

„Trăim, astăzi, despărţirea de Mihai Şora, cel care ne făcea să credem în viitor prin tinereţea spiritului său. Mereu deschis spre nou, spre progres, primul ministru al Educaţiei de după Revoluţie a reprezentat un reper de demnitate morală şi intelectuală, demisionând în semn de protest faţă de Mineriada din 1990 şi ale sale crime împotriva celor consideraţi intelectuali. Bertolt Brecht spunea că ‘Oamenii care luptă pot pierde. Oamenii care nu luptă au pierdut deja’. Mulţumesc, Mihai Şora, pentru că aţi ştiut să nu pierdeţi, nerenunţând la a lupta permanent pentru noi toţi, într-un mod atât de elegant şi de discret”, a scris ministrul Educaţiei, pe pagina sa de Facebook.

Şi comunitatea academică din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative şi-a exprimat regretul pentru dispariţia filosofului Mihai Şora.

„Este o grea pierdere pentru societatea românească” – este mesajul postat pe pagina de socializare a SNSPA.

Citește și Mihai Șora (n. 1916 – d. 2023) – Biografie

Mihai Şora, eseist şi filosof, s-a născut la 7 noiembrie 1916, în comuna Ianova, judeţul Timiş. A urmat Liceul „C. Diaconovici-Loga” din Timişoara (1927-1934), apoi Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1934-1938),

În 1939 a devenit student în filosofie la Sorbona, primind o bursă a guvernului francez, apoi, din cauza ocupaţiei germane şi-a continuat studiile la Universitatea din Grenoble (1940-1945), pregătindu-şi aici teza de doctorat despre opera lui Blaise Pascal. S-a stabilit apoi la Paris, fiind numit cercetător stagiar la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris, Secţia de filosofie (1945-1948).

A revenit în ţară în 1948. A lucrat ca funcţionar în cadrul Serviciului de presă la Ministerul de Externe (1948-1950), apoi a fost şef al redacţiei de literatură a Editurii în limbi străine de pe lângă Institutul Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea (1951-1954), redactor-şef al compartimentului ”Moştenirea literară” al Editurii de Stat pentru Literatură şi Artă, unde reia seriile „Biblioteca pentru toţi”, ”Scriitori români” ş.a.(1954-1969), precum şi şef al serviciului Biblioteci în cadrul Ministerului Învăţământului (1970-1977), de unde se pensionează, scrie Agerpres.

A fost primul ministru al Învăţământului după căderea regimului comunist, făcând parte din guvernul condus de Petre Roman. A demisionat din funcţie în semn de protest faţă de mineriadele din 13-15 iunie 1990, refuzând apoi să mai ocupe funcţii în cadrul administraţiei de stat.

Citește și Filosoful Mihai Şora a murit, la 106 ani

A debutat editorial în Franţa cu eseul „Du dialogue intérieur. Fragment d’une Anthropologie metaphysique” (Editura Gallimard, 1947). Trei decenii mai târziu, publică în ţară volumul „Sarea pământului. Cantată pe două voci despre rostul poetic” (1979, Premiul Uniunii Scriitorilor), după care i-au apărut volumele „A fi, a face, a avea” (1985) şi „Eu & tu & el & ea… sau Dialogul generalizat” (1990). A semnat şi volume de publicistică: „Firul ierbii” (1998, Premiul Uniunii Scriitorilor), „Filosoficale” şi „Câteva crochiuri şi evocări” (2001), „Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri” (2001), „Locuri comune” (2004), „Clipa şi timpul” (2005), „Despre toate şi ceva în plus. De vorbă cu Leonid Dragomir” (2005).

A colaborat cu articole şi studii în reviste ca: „Familia”, „România literară”, „Viaţa românească”, „Ramuri”, „Cronica”, „‘Vatra”, „22”. A tradus din J.J. Rousseau („Visările unui hoinar singuratic”, 1968), J.P. Sartre („Cu uşile închise”, 1981).

În 2011, a fost distins cu Decoraţia Regală ”Nihil Sine Deo”. I-a fost conferit în 2016 Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler „cu prilejul aniversării unui secol de viaţă, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră dedicată valorilor umane fundamentale, cercetării şi educaţiei, prin care a îmbogăţit cultura românească şi universală, pentru rolul avut în consolidarea democraţiei în România postdecembristă, impunându-se ca un reper al tinerelor generaţii”.

La 5 octombrie 2018 Mihai Şora a primit Premiul Cetăţeanului European 2018, un premiu acordat, anual, de Parlamentul European, începând cu 2008, pentru activităţi şi iniţiative realizate de cetăţeni, grupuri, asociaţii sau organizaţii care, prin acţiunile lor de zi cu zi, promovează valorile consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care au demonstrat un angajament remarcabil pentru promovarea unei mai bune înţelegeri reciproce şi a unei integrări mai puternice în rândul cetăţenilor statelor membre sau care au facilitat cooperarea transfrontalieră sau transnaţională pe termen lung în vederea consolidării spiritului european. (sursa Agerpres).