Cartea lui Enoh, una dintre cele mai vechi scrieri biblice, a fost scoasă din Biblia canonică și catalogată ca apocrifă de către teologi. Însemnările ei datează din secolul al treilea înainte de Hristos, fiind parțial dependentă de textele Pentateuhului atribuite lui Moise. Conținutul său sensibil, incluzând teme precum ierarhiile divine sau demonice, a fost considerat problematic de conciliile bisericești timpurii, care au ales să le elimine din textele sfinte.
Cartea conține 105 capitole, cuprinzând viziunile și sfaturile lui Enoh, precum și detalii de geografie, astronomie, meteorologie, istoria evreilor, istoria dinainte de potop, păcatele și ierarhiile îngerilor decăzuți, prevestirea venirii unui Mesia și mesaje apocaliptice. Cartea lui Enoh este considerată a fi scrisă în 366 de cărți, deși textul păstrat menționează doar 103 parabole. Ea atrage interesul teologilor, istoricilor, filozofilor și scriitorilor. Originalul a fost redactat în aramaică, urmat de traduceri în greacă și alte limbi. În spațiul ortodoxismului est-european a fost descoperită o variantă în slavonă, numită Cartea tainelor lui Enoh. Enoh, personajul central al cărții, este menționat în Geneza ca al 7-lea patriarh, fiul lui Iared și strămoș al lui Noe.
Cartea este menționată în Noul Testament și în Zohar, cartea principală a Kabbalei ebraice. Până în secolul al VIII-lea d.Hr., textul nu mai era cunoscut în Europa decât prin fragmente păstrate în biserici și câteva fragmente grecești mai lungi. Manuscrisele complete ale cărții au fost redescoperite în Etiopia la sfârșitul secolului al 18-lea și ulterior traduse în engleză. Se presupune că manuscrisul original datează de la sfârșitul secolului al IV-lea sau începutul secolului al III-lea î.Hr., redactat după fragmente mult mai vechi
Cine a fost Enoh
Enoh este o figură emblematică și misterioasă în tradițiile biblice. Conform Genezei, el este al șaptelea patriarh, fiul lui Iared și strămoș al lui Noe. Enoh a trăit 365 de ani, o durată de viață relativ scurtă comparativ cu alți patriarhi antediluvieni. Numele lui Enoh, derivat din rădăcina ebraică „ḥānōḵ”, sugerează că a fost un slujitor dedicat al lui Dumnezeu și posibil un lider important în comunitatea sa.
Relația lui Enoh cu Dumnezeu este ilustrată în Biblie. Geneza 5:22 spune că „Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani”, ceea ce semnifică o relație strânsă între el și Dumnezeu. Enoh este de asemenea menționat în Cartea lui Iuda din Noul Testament, unde se face referire la o profeție atribuită lui, vorbind despre judecata viitoare și întoarcerea Domnului cu sfinții Săi. Această profeție subliniază rolul său ca profet și importanța relației sale cu Dumnezeu.
Cartea lui Enoh, considerată una dintre cele mai vechi scrieri biblice, prezintă o perspectivă istorică și religioasă distinctă. Exclusă din Biblia canonică, cartea rămâne o lucrare apocrifă importantă, conținând elemente de geografie, astronomie, istorie și profeții. Personajul Enoh, descris ca al șaptelea patriarh, ilustrează o relație unică cu Dumnezeu, caracterizată prin dedicare și comunicare spirituală. Redescoperirea manuscriselor complete în Etiopia și traducerea lor în engleză au sporit accesul la aceste texte. Cartea lui Enoh rămâne un document semnificativ pentru studiul istoriei religioase și biblice
