Modulul robotizat InSight a detectat roci spaţiale care s-au prăbuşit pe Marte

Marte, prin prisma atmosferei sale rarefiate şi a proximităţii ei în raport cu centura de asteroizi din sistemul nostru solar, este mult mai vulnerabilă decât Terra în faţa riscului de a fi lovită de roci spaţiale, aceasta fiind, de altfel, una dintre numeroasele diferenţe care există între cele două planete învecinate, informează Reuters.

Oamenii de ştiinţă beneficiază de acum înainte de o înţelegere mai amplă asupra acestei trăsături a planetei Marte, cu ajutorul modulului robotizat InSight, trimis de NASA pe „Planeta Roşie” în 2018. Luni, cercetătorii americani au descris felul în care InSight a detectat unde seismice şi acustice în urma impacturilor produse cu patru meteoriţi şi au calculat apoi aria de localizare a craterelor formate după acele ciocniri. A fost pentru prima dată când astfel de măsurători au fost realizate în alte zone ale universului, în exteriorul Terrei.

Cercetătorii de la NASA au utilizat observaţiile făcute de Mars Reconnaissance Orbiter, o sondă plasată pe o orbită în jurul planetei Marte, pentru a confirma localizarea craterelor.

„Aceste măsurători seismologice ne-au oferit un instrument complet nou de cercetare a lui Marte sau a oricărei alte planete pe care vom putea să plasăm un seismograf”, a declarat specialistul în geofizică planetară Bruce Banderdt de la Jet Propulsion Laboratory, un institut din cadrul NASA care coordonează misiunea spaţială InSight.

Citește și Potenţiale biosemnături, detectate de roverul Perseverance pe Marte

Rocile spaţiale monitorizate de InSight – una care s-a prăbuşit în 2020 şi alte trei care au ajuns pe Marte în 2021 – aveau dimensiuni relativ modeste, cu o greutate estimată de aproximativ 200 de kilograme şi diametre de până la 50 de centimetri, lăsând în urma impactului cratere de circa 7,2 metri. Ele s-au prăbuşit la distanţe cuprinse între 85 de kilometri şi 290 de kilometri de locul în care se află modulul robotizat InSight. Unul dintre acei meteoriţi s-a spart în cel puţin trei fragmente şi fiecare fragment a provocat la rândul său un crater propriu.

„Acum putem să corelăm un tip cunoscut de sursă, de localizare şi de mărime cu ceea ce ne arată un semnal seismografic. Putem să aplicăm această informaţie pentru a înţelege mai bine întregul catalog de evenimente seismologice detectate de InSight şi să folosim rezultatele şi la alte planete şi sateliţi naturali”, a declarat Ingrid Daubar, cercetătoare în ştiinţe planetare la Universitatea Brown din Statele Unite şi coautoare a acestui studiu publicat în revista Nature Geoscience.

Oamenii de ştiinţă consideră că acum, după ce semnătura seismografică a unor astfel de impacturi a fost descoperită, vor găsi mai multe date similare în informaţiile colectate de InSight începând din 2018.

Citește și Agenţia Spaţială Europeană întrerupe cooperarea cu Rusia pentru o misiune pe Marte

InSight, un modul robotizat cu trei picioare – al cărui nume este un acronim pentru Interior Exploration Using Seismic Investigations, Geodesy and Heat Transport -, a asolizat în 2018 pe o câmpie vastă şi în mare parte plană, situată puţin mai la nord în raport cu linia ecuatorului marţian şi denumită Elysium Planitia.

„Şi Luna este o ţintă pentru detectarea unor viitoare ciocniri cu meteoriţi”, a declarat autorul principal al studiului, Raphael Garcia, cercetător în studii planetare la Institutul de aeronautică ISAE-SUPAERO din cadrul Universităţii Toulouse din Franţa.

„Şi s-ar putea ca acelaşi tip de senzori să facă acest lucru, întrucât senzorii de rezervă prevăzuţi pentru InSight sunt în prezent integraţi în instrumentul Farside Seismic Suite, care va fi trimis pe Lună în 2025”, a adăugat Raphael Garcia, referindu-se la un seismograf care urmează să fie plasat în proximitatea polului lunar sudic, pe faţa permanent ascunsă a satelitului natural al Pământului.

Marte prezintă un risc de două ori mai mare decât Terra ca atmosfera sa să fie străpunsă de meteoroizi – nume atribuit unor roci spaţiale înainte ca acestea să se prăbuşească pe suprafaţa unui corp ceresc. Terra beneficiază însă de o atmosferă mult mai densă, care o protejează de astfel de impacturi.

Citește și A murit Valeri Poliakov. Cosmonautul a deţinut recordul pentru cea mai lungă şedere în spaţiu

„Unii dintre meteoroizi se fragmentează şi se dezintegrează în atmosfera Pământului, formând bule de foc care arareori ajung pe sol şi formează un crater. Prin comparaţie, pe Marte sute de cratere de impact se formează la suprafaţa planetei în fiecare zi”, a adăugat Ingrid Daubar.

Atmosfera marţiană are o densitate care reprezintă doar 1% din densitatea atmosferei de pe Terra. Centura de asteroizi din Sistemul Solar, o sursă abundentă de roci spaţiale, este localizată între Marte şi Jupiter.

Obiectivele ştiinţifice stabilite pentru misiunea InSight vizează cercetarea structurii interne şi a proceselor geologice de pe Marte, precum şi studierea activităţii sale seismice şi a impacturilor cu meteoriţi.

Seismograful de la bordul InSight a stabilit că Marte este o planetă activă din punct de vedere seismic, detectând deja peste 1.300 de cutremure marţiene. Într-un studiu publicat anul trecut, undele seismice detectate de InSight i-au ajutat pe oamenii de ştiinţă să descifreze structura internă a planetei Marte, inclusiv să realizeze primele estimări despre mărimea nucleului său de metal lichid, grosimea scoarţei şi natura mantalei acestei planete. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.