Muzeul Național „George Enescu”, la ceas aniversar

Muzeul Național „George Enescu” a fost înființat la data de 1 iunie 1956 și continuă să aducă, prin activitatea și evenimentele culturale pe care le organizează, un omagiu celui care a reușit să surprindă în mod magistral sufletul românesc.

„La mulți ani colegilor noștri care au grijă ca George Enescu să fie cinstit așa cum se cuvine! Muzeul Național George Enescu reușește ca, dincolo de dimensiunea creatoare a personalității marelui compozitor, să pună în lumină viața, personalitatea și energia sa. Venim aici pentru a ne hrăni sufletul, dar și pentru a ne bucura de un spațiu cu totul aparte, Palatul Cantacuzino fiind una dintre cele mai frumoase clădiri din capitală. Din fericire, Ministerul Culturii, prin Unitatea de Management a Proiectului, se îngrijește ca acest monument istoric și de arhitectură, de valoare națională și universală, să aibă parte de restaurarea necesară, astfel încât moștenirea primită de noi să rămână copiilor, nepoților și strănepoților noștri” a declarat ministrul Culturii, Lucian Romașcanu.

Clădirea este supusă unui amplu proces de relevare, cercetare și analizare, revizuire, restaurare și refacere a tuturor componentelor și detaliilor arhitecturale: de la soclul clădirii până la învelitoarea din tablă de zinc, tâmplărie din lemn sau metalică la uși și ferestre, pardoseli și tencuieli. Lucrările de execuție au fost demarate la 5 noiembrie 2021 și vor dura 24 de luni.

Imobilul găzduiește expoziția permanentă ce cuprinde fotografii, manuscrise, documente diverse, diplome, decoraţii, desene, busturi, instrumente muzicale, fracul şi costumul de academician al Academiei Române, masca mortuară şi mulajul mâinilor artistului ș.a.

Citește și O piaţă din Paris va purta numele lui George Enescu

Palatul Cantacuzino a fost ridicat la începutul secolului trecut de către Gheorghe Grigore Cantacuzino, denumit Nababul, după proiectele arhitectului Ioan D. Berindei. Picturile murale au fost realizate de către renumiții artiști G. D. Mirea, Nicolae Vermont şi Costin Petrescu, iar sculpturile şi ornamentaţia sculpturală de Frederick Stork și Emil Wilhelm Becker. La interior, Casa Krieger din Paris s-a ocupat de tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii etc.

După moartea Nababului (1913), palatul a trecut în posesia fiului său Mihail G. Cantacuzino şi a soţiei acestuia, Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu), care după decesul prematur al soţului, se recăsătorește  cu George Enescu (în 1937). Cuplul Enescu a locuit, între 1945-1946, în casa din spatele palatului, destinată iniţial administraţiei clădirii, devenită Casa Memorială „George Enescu”.

Până la redeschiderea sediului din capitală, suntem așteptați să trecem pragul uneia dintre secțiile Muzeului Național „George Enescu”: Casa Memorială „George Enescu” din Sinaia – ridicată după propriile planuri ale lui George Enescu, cu ajutorul arhitectului Radu Dudescu, pe care a numit-o Vila Luminiş – și Secţia „Dumitru şi Alice Rosetti Tescanu – George Enescu”, care funcţionează în fostul conac al renumitei familii boiereşti Rosetti-Tescanu (localitatea Tescani, județul Bacău) şi are statut de monument istoric.