Muzeul Satului Bănățean (MSB) din Timișoara va înregistra la OSIM marca ”țăranul smart”, care va promova inteligența și comportamentul țăranului bănățean la nivel european împotriva risipei, în acest fel instituția de cultură contribuind la păstrarea valorilor tradiționale și la transmiterea acestora din generație în generație.
Muzeograful MSB Timișoara, Borco Ilin, a declarat, pentru AGERPRES, că vorbim despre un branding identitar folosind mai multe tehnici de promovare culturală.
”Trebuie să-i găsim un nume adecvat acestui loc în care au înviat bunicii și vom înregistra la OSIM această denumire ‘țăranul smart’, care este atât de concludentă și de cuprinzătoare. Unul dintre marile roluri ale muzeului este acela de a fi păstrătorul patrimoniului imaterial: memorie, amintire, nostalgie și reconstituire, atât cât este posibil în ziua de astăzi, a tot ceea ce a însemnat satul tradițional care indubitabil ne duce cu gândul la acest uriaș care s-au numit bunicii”, afirmă Borco Ilin.
La rândul său, Camelia Burghele, etnolog și antropolog cultural al MSB Timișoara, a declarat, pentru AGERPRES, că țăranul bănățean a știut întotdeauna să drămuiască fiecare lucru din gospodăria proprie, de la textilele uzate din care își țesea covoare până la conservarea cărnii din porcul sacrificat de Ignat, pentru aproape întregul an viitor, care făcea din șpais (cămara de alimente) locul cel mai valoros al casei.
În acest sens, țăranul bănățean tradițional a devenit, în conceptul zilelor noastre, ”țăranul smart”, anti-risipă și cu șpaisul bogat.
”Într-o comunitate care are nevoie atât de mare de repere culturale, într-o lume atât de globalizată și de industrializată, muzeul trebuie să fie racordat la maximum cu comunitatea. Ignatul în Banat este cel mai semnificativ eveniment al MSB, când se vorbește despre tăiatul porcului, despre bogăție, despre șpais, deci despre conservare a la long, despre priceperea bărbaților și a femeilor de a tăia porcul și de a conserva bine carnea pentru a ajunge până în toamna viitoare, oamenii mergeau la sapă, la coasă cu carnea de la Ignat, la sfârșitul de săptămână se făceau sarmalele din carnea porcului sacrificat de Ignat. Mie, ca antropolog, îmi place să numesc acest țăran priceput ca fiind țăranul smart, pentru că este un țăran deștept, iscusit, căruia îi umbla mintea.
Spre deosebire de noi, urbanii de azi, țăranul din satul tradițional, care lucra fizic de dimineața până seara, nu avea vreme să dea rateuri și nici să se piardă în tot felul de lucruri inutile. De aceea, țăranul trebuia să fie smart, el experimenta tot felul de lucruri, inventa, reținea și perpetua ceea ce este bun din generație în generație, și astfel se forma un soi de manual al țăranului, un know-how, a ști a face totul așa cum trebuie. De aceea cred că putem folosi acest termen de smart care nu este valabil doar pentru toată viața modernă tehnologizată de azi, ci este valabil și pentru țăranul smart. Nicăieri șpaisul nu a fost mai bine garnisit ca în Banat și era de o bogăție aparte. Porcul tăiat la Ignat era mare și se gestiona foarte bine, preparatele din carnea de porc erau foarte bine cotate”, spune Camelia Burghele.
Antropologul cultural subliniază că un alt concept foarte vehiculat în societatea modernă de azi este cel de risipă alimentară, dar și în acest domeniu țăranul era foarte smart.
”În ciuda faptului că era atâta bogăție în șpaisul bănățean, nu se făcea risipă. Noi, modernii, parcă am trăi din risipă, facem risipă din orice, aruncăm orice, pubelele noastre mereu sunt pline, societățile care gestionează gunoiul înfloresc peste noapte tocmai pentru că noi aruncăm foarte multe. În satul bănățean nu se arunca mai nimic, absolut totul era valorificat. Este o lecție de antropologie dar și de viață cotidiană pe care o primim de la țăranul din satul tradițional și de care ar trebui să luăm aminte. La nivel teoretic, în antropologia culturală există un adevărat curent, dar și practic pe care îl întâlnim deja la străini: cultura puținului.
Trebuie să învățăm să ne trăim viața cu mai puțin, alocând surse mult mai echilibrat, astfel vom trăi bine. Este un concept economic financiar care se traduce în cultură. Cred că la nivelul întregii Europe țăranul român poate da o lecție extraordinară despre cultura puținului. Adică, să ai șpaisul bogat, dar să nu arunci nimic, să nu faci risipă. În satul tradițional, preșurile care se puneau pe jos erau țesute la război din toate hainele rupte, din porc nu se arunca nimic, dacă rămânea ceva se dădea la animale, nu se arunca nimic”, detaliază Camelia Burghele.
Istoric vorbind, etnologul MSB punctează că țăranul bănățean a învățat să devină smart și prin faptul că a avut inteligența de a însuși tot ce era bun de la coloniștii veniți în acest capăt al Imperiului Habsburgic în secolul XVIII.
Muzeul Satului Bănățean împletește multiculturalitatea locală, ceea ce îi conferă o specificitate aparte.
”MSB are ca specific centrul civic, unul dintre cele mai bine organizate între muzeele în aer liber din România, întrunind la un loc toate instituțiile cu funcțiile sociale importante: biserica, școala, birtul, primăria și casa de cultură sau casa națională. Un alt specific al MSB este că reflectă multiculturalitatea Banatului. Este un alt segment al specificului nostru, pentru că aici a fost o țară a făgăduinței care a fost populată și colonizată de bună voie. Tuturor celor care au colonizat marginea Imperiului Habsburgic li s-a promis că vin într-o țară a făgăduinței. Multiculturalitatea se concretizează la noi și prin Aleea etniilor, care conține gospodării specifice slovacilor, nemților, sârbilor, maghiarilor, ucrainenilor etc. Avem o unitate în diversitate, la noi, etniile conviețuiau pașnic, și-au împrumutat și împărtășit din cele mai frumoase segmente ale lor, de la port la tradiție și gastronomie”, arată Borco Ilin.