După moartea lui Stalin în 1953, Nikita Hrușciov a preluat conducerea Uniunii Sovietice, devenind primul secretar al Partidului Comunist. Născut în 1894, lângă granița cu Ucraina, într-o familie de mineri, Hrușciov a început să lucreze de la o vârstă fragedă (15 ani) într-un șantier naval. Revoluția Rusă din 1917 l-a apropiat de politica comunistă, iar în 1918 s-a alăturat Partidului Comunist, unde s-a implicat activ în diverse inițiative.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Hrușciov a colaborat îndeaproape cu Stalin, iar după moartea acestuia, în 1953, a devenit liderul partidului. Un moment important al conducerii sale a fost în 1956, când a denunțat abuzurile lui Stalin într-un discurs care a avut un impact semnificativ în toate statele comuniste.
Pe plan internațional, Hrușciov a încercat să întărească poziția Uniunii Sovietice în fața Statelor Unite, care se afla într-o perioadă de avans economic și tehnologic. În 1961, trimiterea în spațiu a cosmonautului Iuri Gagarin a fost considerată o demonstrație a forței sovietice. Hrușciov a folosit acest succes pentru a sublinia superioritatea comunismului și a investit resurse considerabile în continuarea programului spațial, mai ales după ce președintele american John F. Kennedy a anunțat că SUA intenționează să trimită un om pe Lună.
Cu toate acestea, cariera politică a lui Hrușciov a început să se deterioreze în anii 1960. Reformele sale economice, în special cele din agricultură, nu au avut succesul scontat. În octombrie 1964, în timp ce Uniunea Sovietică lansa cu succes modulul spațial Voskhod cu trei cosmonauți la bord, Hrușciov a fost înlăturat de la putere în urma unei lovituri de stat interne.
După destituirea sa, Hrușciov și-a petrecut restul vieții sub arest la domiciliu și a murit în 1971.
Citește și Represiunile Staliniste și gulagurile sovietice
Cine a fost după Hrușciov?
După ce Nikita Sergheevici Hrușciov a fost înlăturat de la putere în octombrie 1964, a urmat o schimbare semnificativă în conducerea Uniunii Sovietice. Hrușciov, cunoscut pentru politica sa de destalinizare, pentru promovarea progreselor în domeniul spațial și pentru anumite reforme interne relativ liberale, a fost considerat de unii dintre colegii săi de partid drept un lider dezordonat și imprevizibil. Tensiunile politice acumulate în timpul mandatului său au condus la un complot orchestrat de către membrii Biroului Politic, care au considerat că era timpul pentru o conducere mai stabilă și previzibilă.
În urma înlăturării lui Hrușciov, puterea a fost împărțită între două figuri cheie: Leonid Brejnev, care a devenit secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, și Alexei Kosîghin, numit prim-ministru. Deși în mod formal Brejnev a preluat doar rolul de lider de partid, iar Kosîghin s-a ocupat de conducerea guvernului, Brejnev a devenit treptat figura dominantă a regimului, stabilindu-se la conducerea URSS până în 1982.
În timp ce Hrușciov a încercat să reformeze Uniunea Sovietică prin reducerea represiunilor, restructurarea economiei și promovarea tehnologiei moderne, Brejnev a inversat multe dintre aceste inițiative. După Hrușciov, perioada de stagnare brejnevistă a înlocuit optimismul reformist, marcând o revenire la centralizarea autoritară, fără mari progrese economice sau politice.
📢 Vrem să auzim părerea ta!
Urmărește-ne pe Facebook Urmărește-ne pe Twitter Urmărește-ne pe LinkedIn
Urmărește-ne pe Google News