Nistor Dimitrie. S-a născut pe 21 aprilie 1890, în Burjuc, județul Hunedoara. A studiat la Colegiul „Kun” din Orăștie și la Liceul românesc din Brașov. Facultatea de Drept la Universitatea din Budapesta, unde a obținut titlul de doctor în drept (1914). Întors în România a studiat la Institutul Teologic din Sibiu și la Caransebeș.
În același timp cu studiile teologice a urmat cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Rezervă. Avocat, consilier cultural al municipiului Timișoara, secretar general al orașului. Între anii 1927 și 1928 a fost deputat din partea P.N.L. și pretor în plasa Buziaș, iar între anii 1933 și 1937 a fost prefect al județului Timiș-Torontal. Între 2 noiembrie 1944 și 18 februarie 1945 a fost Subsecretar de stat în Ministerul de Interne.
Pentru întreaga sa activitate a fost distins cu mai multe ordine și medalii, dintre care: Ordinul „Coroana României” în grad de ofițer (1923), „Steaua României” în grad de ofițer (1927), Crucea „Meritul Sanitar”
A fost arestat la 6 mai 1950, acuzat de „activitate intensă de reprimare a organizațiilor comuniste” și condamnat la 6 ani detenție grea, plus confiscarea averii. A fost eliberat la 3 mai 1956. La 9 mai 1958 a fost arestat din nou sub acuzația că a sprijinit activitatea organizației „Sumanele negre”, fapt pe care l-a negat, dovedindu-se mai târziu o confuzie de nume. A fost condamnat la muncă silnică pe viață. Pedeapsa i s-a comutat la 25 de ani de temniță. A fost închis în penitenciarele Jilava, Galați și Botoșani, unde a murit la 12 iunie 1963.
Bibliografie: Giurescu, Dinu C., Guvernarea Nicolae Rădescu, Editura All, 1996; Lăzărescu, Dan (editor), Introducere în istoria liberalismului european și în istoria Partidului Național-Liberal din România, Editura Viitorul Românesc, 1996.