Obiceiuri și tradiții pe Valea Streiului, la Călan

Pe lângă dansul călușarului, în majoritatea localităților de pe întreg cuprinsul Văii Streiului, continuă să dateze obiceiul colindului, a cântecelor de stea. În perioada ajunului, cetele de colindători vestesc nașterea lui Isus.

Conform cu descrierea făcută de scriitorul Mircea Eliade, colindătorii pornesc pe ulițe din casă în casă „Ritualul se desfășoară de obicei începând din ajunul crăciunului, până dimineața zilei următoare. Grupul de șase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un vătaf, care cunoaște obiceiurile tradiționale și vreme de patruzeci  sau optsprezece zile ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucția necesară.

În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcați în straie noi ți împodobiți cu flori și zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete și bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele și să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră și după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă și își continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere și rostesc urările tradiționale.

Colindătorii aduc sănătate și bogăție, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere și pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc..”

Unul dintre obiceiurile întâlnite pe Valea Streiului este și acela ca în timpul postului negru, ziua de Brumariu, localnicii să meargă la biserică, să ducă pomană colac, struguri, untdelemn și un buchet de flori în mijloc cu o lumânare de ceară curată, făcută de o femeia vrednică de milă sau de fata fecioară întru iertarea păcatelor, obicei descris de folcloristul Ion Pop Reteganul în manuscrisul Datini, credințe, obiceiuri, descântece și bocete din Ardeal.

Citește și Povești și legende pe Valea Streiului, la Călan

Alte credințe întâlnite la Grid, Călan, apărătoare de rele și durere, „difuze, ca practici magice și oraculare”, sunt reprezentate de faptul că atunci „când iera de „vărsat de bube” (Sf. Varvara) nu se țăsea, nici cosea, cu toate că era voie de șezătoare, pentru ca bubele să puteau făcea dease ca ițele la război iară la prunci să dădeau ceai de tei să n-aibă gâlci”, Șerbănescu Elena, Grid.

Tot pe Valea Streiului, în localități ca Grid, Batiz, Strei, Gânțaga, Covragiu, bătrânele sfătuiesc pe fetele de măritat ca în ziua de ajun să măture casele până la amiază, de la prag spre răsărit, ca pețitorii să se adune la casă, „iar de nu-ți plac, ca să-i alungi, să nu arunci gunoiul afară până după sărbători.”

De asemenea, se obișnuia ca de fiecare dată când interveneau perioade lungi cu ploi, grindină sau trăsnete, în ziua Sfântului Teodosie, cunoscut între țărani ca protector al grâului, celebrat în satele noastre pe data de 29 mai, să se facă „sfințirea holdelor pârguite”, cu „apă sfințită și grâu curat”, punând-se un ban de argint în vasul cu apă, ca speranță a unei recolte mai bune.

Perpetuarea din străbuni pe Valea Streiului, la Călan, a obiceiurilor, tradițiilor populare reprezintă o zestre de neprețuit pentru cultura etnografică a zonei. Învăluite în elemente de misticism, datinile statornicite și-au lăsat dâra peste importante creații tradiționale în versuri.

„Dansul Călușului”, pe Valea Streiului, la Călan

Sunt multe localitățile din Țara Hațegului ancorate în timp, unde descoperi la aproape tot pasul frumusețea datinilor şi a obiceiurilor lăsate din străbuni, chiar dacă și-au mai pierdut din farmec în ultimele decenii. Pe teritoriul comunelor Boșorod, Bretea Română, Băcia, Mărtinești, satele Grid, Călanul Mic, Valea Sângeorgiului sau Streisângeorgiu continuă să se mențină vii unele obiceiuri, gen „Dansul Călușului”, despre care se crede că datează din perioada ocupației romane şi ar avea la bază tradiții precreștine.

Cea mai veche mărturie despre „Jocul Călușarilor” se presupune că aparține istoricului maghiar Dosza Daniel, care a descris acest dans tradițional cu ocazia unui spectacol prilejuit de încoronarea principelui Sigismund Bathory al Transilvaniei, în anul 1599, la Piatra Caprei, lângă Alba Iulia.

Pe 25 noiembrie 2005, „Dansul Căluşului” a fost inclus în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității (UNESCO), în urma depunerii dosarului de solicitare de către România în anul 2002.

Se cunoaște că acest dans feeric conține ritualuri care au puterea de a atinge forje benefice, văzute și nevăzute, care ajută la vindecarea celor aflați în suferință. Pentru a preîntâmpina sau a îndepărta forțele răului, grupul de călușari trebuie să depună un jurământ care trebuie păzit cu sfințenie. Strigătele, specifice dansului călușarului, sunt elemente care sugerează fără echivoc o influență folclorică, multe dintre strigăte reprezentând creații ale țăranilor din Valea Streiului.

Citește și Biblioteca din Streisângeorgiu, printre cele mai bogate din Țara Hațegului, în 1928

Radu Theodoru (n. 17 ianuarie 1924), printre primii scriitori de după cel de-al Doilea Război Mondial, promovat de regimul comunist și politician de extremă stângă (comunist), apoi de extremă dreaptă (membru fondator al PRM, de unde a fost exclus), descrie în cartea „Urmașii lui Attila”, publicată în anul 1999 cum:

„A doua zi de Paști 1904. Hunedoara. Opt „călușari” din Batiz au aprobare să joace în orășel „călușarul” și „bătuta”. Adică: Petre Munteanu, vătaf; Nicolae Ardeleanu, Mihai Petroiescu, Ioan Predone, Nicolae Bucșa, Mihai Frențoniu, Aron Munteanu și Mihai Cîrlea. Cu toată aprobarea sunt arestați în stradă, descinși de brâiele tricolore și duși la poliție. Peste 8 zile sunt pedepsiți cu 6 ore de închisoare și 2 coroane amendă. Motivul: agitație.”

Ținând cont de trecutul autorului, informația a fost verificată și din alte surse, se confirmă în acest fel că tendința naționalistă a fost puternică în perioada menționată. Arhivele statului păstrează numeroase izvoare istorice care vorbesc despre conflicte interetnice. Ziarele din Ardeal, mai ales în prima jumătate a secolului XX, sunt de asemenea pline de știri similare și de articole în ne care sunt descrise evenimente antisemite sau conflicte interetnice petrecute în zona Călan.