Orașul Călan la Marea Unire. Gărzile Naționale Române

Distribuie

Subcapitol din volumul: Daniel Lăcătuș Orașul Călan la Marea Unire, prefață de prof. univ. dr. Ioan Bolovan, Editura StudIS, 2019.

Consiliul Național Român Central, organ politic reprezentativ al românilor din Transilvania, își începea activitatea pe 2 noiembrie 1918, în locuința avocatului Ștefan Cicio Pop (președinte CNRC), vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, membru în Consiliului Dirigent.[1]

La scurt timp după aceasta au început demersurile pentru constituirea organizațiilor locale. Pe data de 6 noiembrie, Consiliul publica un „Manifest” prin care „îi cheamă pe români să se înroleze în gărzile naționale şi să poarte simbolul unității naționale, tricolorul românesc”[2]

În același document se mai cerea soldaților români întorși de pe front să se implice activ în organizarea Gărzilor Naționale din localitățile lor, pentru că „fiecare soldat roman dezlegat de jurământul dat împăratului are liberă voie să intre în sfatul militar național român să poarte simbolul mândru al suveranității naționale, tricolorul, şi este supus numai Consiliului Naţional Român”[3]

Localitățile din UAT Călan s-au conformat de îndată și au trecut la formarea gărzilor naționale în aproape toate satele aparținătoarea, cele mai multe conduse de veterani de război, preoți sau învățători. Președinții CNR au fost: Preot Ieronim Uiețiu, în Streisângeorgiu; preotul Sebastian Ciocan, în Valea Sângeorgiului[4], preot Ioan Truca, în Batiz; Todoroni Aron Todoş, în Nădăștia de Jos; Chitidean Alexandru, în localitatea Nădăștia de Sus; Șinca Gheorghe Dascălu, în satul Sâncrai.[5] În satul Grid a fost numit Haic Moisă.[6] Cât privesc Gărzile Naționale, acestea au existat în: Batiz, Călanul Mic, Călan, Grid, Nădăștia de Jos, Nădăștia de Sus, Sâncrai, Sântămăria de Piatră, Streisângeorgiu și Valea Sângeorgiului.

Citește și Istoria sportului în orașul Călan: Formația Metalosport (Victoria) Călan

Imediat după înființare, membrii gărzilor au depus jurământul de credință față de națiunea română în prezența membrilor Consiliilor Naționale din localitățile lor. Majoritatea Gărzilor Naționale din UAT Călan s-au format după 10 decembrie 1918. Cea din Batiz, formată din 22 de membri, era considerată o gardă puternică.[7] Cea din Valea Sângeorgiului cuprindea 15 membri, cei mai mulți foşti combatanţi în cadrul Regimentului de Infanterie 64 Orăştie.[8]

Din același regiment au mai făcut parte și gardiștii din Valea Sângeorgiului, anume: Ilie Brandina, sergent (născut în 1884), Nicolae Ocolișan, caporal (n. 1887) Ilie Curtean, caporal (n. 1893), Nicolae Davidoiu, caporal (n. 1897) Nicolae Fântânescu, soldat (n. 1890), Filip Ienășoiu, soldat (n. 1896), Nicolae Pasteoi, soldat (n. 1887), Zafir Simionescu, soldat (n. 1895), Ioan Merden, soldat (n. 1887), Ioan Ienășoiu, soldat (n. 1892), Zaharia Nan, soldat (n. 1873), David Pasteoiu, soldat (n. 1885), Constantin Fântânescu, soldat (n. 1884), David Fântânescu, soldat (n. 1891). Excepție a făcut Ioan Avramescu, soldat în reg. 36. art. (n. 1885).

De asemenea, cei din localitatea Strei Săcel: Ion Todosoi (n. 1882), Benti Chitidean (n. 1884), Gașpar Todosoi (n. 1896), Benti Avram (n. 1877), Todosoi Șinca (n. 1874) Ion Todosoi (n. 1878) Aron Avramesc (1886), George Rontea (n. 1896),) Mircesc Aron (n. 1885), Niculesc Ion (n. 1881). Excepție Avrămoi, sau Avrămoni, Pătru, soldat în regimentul 23 (n. 1881). Soldați din același regiment regăsim în aproape toate comunele din unitatea administrativ teritorială a Călanului: Batiz, Strei, Grid etc.

Citește și Istoria sportului de performanță în orașul Călan

Din rândurile membrilor Gărzilor Naționale Române nu au lipsit nici unii dintre delegații la Marea Adunare Națională. Moise Dănesc I. Petru (n. 1887 – d. 1974). Originar din Streisângeorgiu, unde a urmat școala primară. A luat parte la primul război mondial cu gradul de sergent. În timpul revoluției din 1918 a activat în Garda Națională din sat. A fost mai mult timp primar al satului. Căsătorit, a avut un fiu.[9]

Despre el, ca și despre alți luptători în primul război și membri în Gărzile Naționale Române, aflăm că nu a avut un destin fericit după instalarea regimului comunist: „De multe ori țăranii, supuși diverselor presiuni (fizice, morale, legale-de exemplu impozite, cote ridicate) cedau pământul «de bunăvoie». La 24 noiembrie 1954 «chiaburii au cedat pământul, neavând putință să-l lucreze». De exemplu, Dănescu Moisă din Streisângeorgiu, cu o suprafață totală de 6,95 ha, a cedat 6,50, deoarece în familie este o singură persoană în vârstă.”[10]

Născut pe 26 noiembrie 1895, în satul Grid (localitate în care a fost primar după anul 1918), fiul lui Nicolae și al Martei, căsătorit cu Maria Ciobanu, alături de care a avut doi băieți și o fată, Ciobanu (în unele documente Cioban) Trăilă este și el victimă a regimului totalitar de stânga, fiind chiar condamnat la o pedeapsă de opt ani de închisoare pentru uneltire, conform fișei matricole penală. A fost membru al Partidului Național Țărănesc.

Citește și Moisă Ocolişan, poetul militar din Valea Sângeorgiului

Un alt luptător pe fronturile primului război mondial, activ în organizarea Gărzilor Naționale din satul său, Valea Sângeorgiului, a fost Ilie Fântânesc (n. 1895 – d. 1974), fiu al țăranilor Moise şi Maria, a urmat şcoala primară în sat, s-a ocupat cu agricultura şi tâmplăria. A participat la prima conflagrație mondială şi a căzut prizonier la ruşi, de unde s-a întors în vara anului 1918. A participat şi pe frontul din Ungaria în 1919, fiind decorat cu medalia „Victoria” şi „Crucea Comemorativă a războiului 1916 – 1919”. A fost căsătorit cu Fiuţa Marinescu, alături de care a avut doi copii, Ionel şi Marin. Trupul său se află înmormântat în cimitirul din sat.[11]

Din localitatea Ohaba Streiului, delegat la Marea Adunare de la Alba Iulia a fost ales Dumitru Bordei (n. 1875 – d. 1936). A făcut școala primară în satul natal, mai apoi s-a ocupat cu agricultura, fiind plugar. În timpul Primului Război Mondial a fost sanitar.[12]

După anul 1950, un descendent al familiei sale, cu același nume, avea să fie victimă a totalitarismului, blamat în presa regională pentru originea sa nesănătoasă. În ianuarie 1955, citim în paginile cotidianului Drumul Socialismului: „Chiaburul Bordei Dumitru din Strei-Ohaba, raionul Hunedoara, pare a fi un om blând și de treabă. Așa și-l socotesc unii care au simțul de clasă și vigilența revoluționară tocită. Chiaburoaica Bordei Anișca e iscusită în a intra si pielea omului și în al ademeni. Nici nu a intrat bine cineva în curtea lor că i-a și ieșit cu țuică în cale. (…) Dar nu cu oricine e darnică familia chiaburului. Își alege oameni dintre aceia care pot să-i dea o mână de ajutor pentru a se putea sustrage de la predarea cotelor și pentru a putea să aducă fel și fel de prejudicii statului.”[13]

Citește și Destinul a două dintre cele mai vechi familii din Călan, Grausam și Wollner, stabilite aici în secolul XIX

Unul dintre cei pe care i-a câștigat de partea sa, cum ostentativ se exprimă autorul articolului (nesemnat însă), a fost Munteanu Gheorghe, vicepreședinte al cooperativei „Muncitorul” din Călan, celălalt a fost Bruzan Petru, șeful bazei de recepție.[14] „Bruzan Petru, șeful bazei de recepție, nu numai că nu a demascat această mișelie a chiaburului, dar se face luntre și punte pentru a o acoperi.”[15] Pe un ton agresiv, autorul concluzionează spre finalul articolului său că „a sosit de mult momentul ca organele competente să nu mai tolereze în aparatul de stat și în cooperație asemenea elemente ostile intereselor poporului.”[16]

Revenind la foștii delegați la Marea Adunare, în satul Strei îl aflăm pe Toma Baic, născut aici în 1887, fiul al țăranilor Isaia şi Eva. A urmat şcoala primară în localitatea natală şi a rămas plugar. A luat parte la prima conflagrație mondială, iar după unire a fost doi ani. Căsătorit cu Maria Baic (n. 1896 – d. 1927). Împreună au avut trei copii: Lucreţia, Ioan şi Isaia. S-a stins din viață în 1927. Înmormântat în cimitirul din sat.[17] Din Strei-Săcel a luat parte la prima conflagrație Ioan Todosoi[18], delegat mai apoi la Marea Adunare de la Alba Iulia. A făcut parte și din Garda Națională Română a comunei Strei-Săcel. Membru mai târziu în Oastea Domnului.[19] Nu se cunoaște exact anul nașterii, știm doar că s-a stins din viață în 1940.[20]

Citește și Unitatea Administrativ Teritorială Călan, la recensământul din 1920

În vara anului 1941, Regele Mihai I conferea foștilor membri ai Gărzilor Național Române din Transilvania Medalia „Ferdinand I” cu spade pe panglică, printre ei aflându-se și cei din orașul Călan, după cum urmează:

Batiz – Comandant: Bucșa Adam. Membri: Drăghici Adam, Drăghici Ioan Rușca, Drăghici Ioan Nucă, Muntean Valer, Muntean Petru Didi, Năjescu Gheorghe, Novac Zaharie, Predoi Ioan Popălău, Schloter Adam.[21]
Crișeni[22] – Comandant: Baicu Aron. Aj. Comandanți: Baicu Romulus, Hondia Gheorghe. Membri: Baicu Constantin, Cozmesc Gașpar, Dumitresc Adam. Hendea Sofron, Luca Gheorghe, Pădurean Gheorghe și Tarciu Romulus.[23]
Călanul Mic – Comandant: Boriță Gheorghe.[24]
Grid – Comandat: Cioban Trailă. Membri: Lupulesc Nicolae, Jurj Vasile, Cioban Tudor, Lupulesc David, Damesc David.[25]
Nădăștia de Jos – Comandantul Gărzii: Stanciu Gheorghe. Membri: Beza Livius, Cocoș Ioan, Gheorgheoni Aron, Frențoni Ioan Vonă, Frențoni Aron Vonă, Stanciu Aron, Stanciu Ioan a Marii, Stanciu Aron, Stanciu Aron Ciuleanu, Stanciu Aron Caie, Tudoroni Aron Tudos, Tudoroni Aron Zară.[26]
Nădăștia de Sus – Comandantul gărzii: Chitidean Eugen. Membri: Chitidean Ioan Mitu, Chitidean Ioan Cetate, Andelesc Gheorghe Gugu, Boldea Ioan Bota, Chitidean Ioan Onă, Chitidean Gheorghe Botolea, Gaspareac Ioan Bălu, Hazulea Gheorghe Dăvâncă, Huzulea Ioan Nuțu, Hamarus Gheorghe Cloca, Irlea Gheorghe, Muntean Aron, Ranta Gheorghe, Stănculea Ioan Purdie, Stănculea Gheorghe Puțelea, Ungur Berti Mazare, Zău Ioan, Zăroni Romulus Partenie.[27]
Sâncrai – Comandant: Muntean Nicolae. Membri: Muntean Nicolae Pufa, Ignat Toma, Ignat Petru Bobic, Ignat Gașpar, Novac Zarie, Pădurean Petru, Pădurean Pavel, Tuza Rudolf, Timișan Sigismund.[28]
Sântămăria de Piatră – Comandant: Popovici Aron. Aj. comandant: Popovici Eugen. Membri: Barcian Ioan, Crăciunescu Ioan, Gavarloi Aron, Marinescu Ioan, Todosiu Ioan, Todosiu Gheorghe, Todoran Gheorghe.[29]
Streisângeorgiu – Sergent: Lăscoi Ioan. Caporal: Dănesc Moise. Soldați: Petruș Ștefan, Hordesc Ioan, Pădurean Petru Tida, Pădurean Ioan Tida, Marcu Moise, Pădurean Moise Pupăză.[30]
Valea Sângeorgiului – Sergent: Curtean Ilie. Soldați: Pasteoi Nicolae, Ieneșoi Ioan D. Nicolae, Davidoi George, Pasteoi Moise Luță, Brandină Ilie, Briescu Moise, Hinț Moise, Fântânesc Ioan Cotolanu, Davidoi Ilie L. Nicolae.[31]

Note

[1] Aurel Turcuș, Constantin C. Gomboș, Marea Unire reflectată în presa românească din Banat: 1918-2002, Editura Excelsior Art, 2003, p. 159.
[2] Alexandru Roz, Consiliul Naţional Român Central şi gărzile naționale române din Arad, Editura Dacia 1993, p. 248.
[3] Eugen Gagea, Vasile Goldiş şi Românul, Editura „Vasile Goldiş” University Press 2008, p. 169.
[4] SJHAN, Fondul Prefectura județului Hunedoara, dosar 103/1931, f. 5.
[5] Ibidem, f. 5.
[6] Ibidem, f. 1.
[7] Idem, fondul Primăria oraşului Hunedoara, dosar 60/1918, f. 91.
[8] Idem, fondul Primăria oraşului Hațeg, dosar 1/1918, nenumerotat.
[9] Ioan I. Șerban, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii: Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională, Editura Altip, 2003, p. 218.
[10] Dariu Miheț, Mijloacele și metodele utilizate în procesul colectivizării agriculturii în Regiunea Hunedoara, în Sargetia, volumul XXXII, 2004, p. 605.
[11] Ioan I. Șerban, Nicolae Josan op. cit., p. 205.
[12] Ibidem, p. 196.
[13] Nicio îngăduință față de chiaburi și cozile lor de topor (f.a.), în Drumul Socialismului, anul VII, nr. 441, 6 ianuarie1955, p. 3.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem.
[16] Ibidem.
[17] Ioan I. Șerban, Nicolae Josan, op. cit, p. 118
[18] În unele menționări Tudosoi.
[19] În Oaste au mai intrat (f.a.), în Oastea Domnului, anul II, nr. 33, 16 august 1931, p. 2.
[20] Ioan I. Șerban, Nicolae Josan, op. cit, p. 226.
[21] Decrete regale, în Monitorul Oficial, partea 1, anul CIX, nr. 157, 5 iulie 1941, p. 4 (3814).
[22] Astăzi stradă a orașului Călan.
[23] Ibidem, p. 7 (3817).
[24] Ibidem, p. 6 (3816).
[25] Ibidem, p. 8 (3818).
[26] Ibidem, p. 10 (3820).
[27] Ibidem.
[28] Ibidem, p. 12 (3822).
[29] Ibidem.
[30] Ibidem, p. 13 (3823).
[31] Ibidem, p. 14 (3824).