Internetul a devenit o parte esențială a vieții noastre cotidiene, oferindu-ne acces la informații, comunicare și divertisment. Cu toate acestea, istoria sa, începând cu ARPANET și evoluția protocolului TCP/IP, este una fascinantă.
Pași și dezvoltarea ARPANET
Internetul a luat naștere din nevoia de comunicare și partajare rapidă a informațiilor între calculatoare aflate la distanțe mari. Prima inițiativă semnificativă a fost ARPANET (Advanced Research Projects Agency Network), finanțată de Departamentul Apărării al SUA în anii 1960. Ideea de bază a fost inspirată de teoria comutației de pachete dezvoltată de Leonard Kleinrock la MIT, care sugera că datele pot fi divizate în pachete mai mici, transmise independent și reasamblate la destinație. Această abordare a oferit o metodă eficientă și rezistentă la erori pentru transferul de date.
Unul dintre principalii inovatori ai acestei epoci a fost Larry Roberts, considerat “părintele ARPANET”. El a supervizat primele experimente ale rețelei, iar în 1969 ARPANET a fost lansat cu succes, conectând patru noduri inițiale: UCLA, Stanford Research Institute, University of California Santa Barbara și University of Utah. Primul mesaj transmis a fost “LO”, o prescurtare accidentală a “LOGIN”, deoarece sistemul s-a blocat după primele două litere. Cu toate acestea, rețeaua a demonstrat fezabilitatea conceptului de comutație de pachete și a deschis calea pentru viitoarele dezvoltări.
Proiectul a continuat să se extindă în anii următori, iar în 1971, ARPANET a realizat prima trimitere de e-mail, datorită muncii lui Ray Tomlinson, cel care a introdus simbolul @ pentru separarea numelui utilizatorului de cel al calculatorului. Pe măsură ce tot mai multe instituții academice și guvernamentale au fost conectate la ARPANET, s-a conturat nevoia unor standarde comune pentru schimbul de informații.
Un alt moment important a fost dezvoltarea primului protocol de control al rețelei, NCP (Network Control Protocol), care a permis comunicarea între noduri. În paralel, cercetătorii au început să exploreze posibilitatea conectării mai multor rețele independente, ceea ce a dus la conceperea unei arhitecturi de comunicație mult mai flexibile. Aceste inițiative aveau să pregătească terenul pentru implementarea unui sistem unificat de adresare și transmitere a datelor.
Dezvoltarea protocolului TCP/IP
Pe măsură ce ARPANET se dezvolta, a apărut necesitatea unui protocol de comunicație mai eficient. Vint Cerf și Bob Kahn au creat protocolul TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), care permitea comunicarea fiabilă între rețele de calculatoare diverse. În 1973, această tehnologie a fost testată cu succes, iar pe 1 ianuarie 1983, ARPANET a migrat complet la standardul TCP/IP, marcând momentul de naștere al internetului modern.
Bob Kahn a fost unul dintre primii care au subliniat importanța arhitecturii deschise a rețelelor, ceea ce a permis ca internetul să fie accesibil oricărui sistem compatibil cu TCP/IP. Astfel, diverse instituții academice și guvernamentale au putut dezvolta propriile rețele interconectate, pregătind terenul pentru expansiunea a internetului. Avantajul major al TCP/IP era modularitatea sa: protocolul IP era responsabil de rutarea pachetelor de date, în timp ce TCP asigura livrarea corectă și completă a acestora.
Un alt moment important a fost dezvoltarea sistemului DNS (Domain Name System) de către Paul Mockapetris în 1983, care a permis utilizatorilor să acceseze site-uri folosind nume ușor de reținut, în loc de adrese IP numerice. Până atunci, accesarea unui calculator din rețea se făcea prin introducerea unui șir lung de cifre. DNS a facilitat navigarea online și a contribuit la adoptarea pe scară largă a internetului.
În această perioadă, și-au făcut apariția primele rețele locale (LAN) și rețele extinse (WAN), utilizate de companii și universități pentru schimbul rapid de informații. În același timp, instituții precum DARPA și National Science Foundation (NSF) au susținut crearea unor infrastructuri digitale interconectate. NSFNET, lansată în 1986, a înlocuit ARPANET ca rețea principală de comunicații pentru cercetare, având o lățime de bandă mult mai mare și acoperind un număr din ce în ce mai mare de instituții.
Crearea World Wide Web
Internetul a devenit cu adevărat accesibil publicului larg odată cu invenția World Wide Web de către Tim Berners-Lee în 1989. Acesta a dezvoltat primul browser web, precum și limbajul HTML, facilitând astfel crearea și accesarea paginilor web. CERN a permis accesul liber la WWW în 1993, ceea ce a dus la o explozie a site-urilor web și a utilizării internetului.
Anii 1990 au fost definiți de ascensiunea companiilor de tehnologie, precum Netscape, care a popularizat primele browsere web, și Google, care a revoluționat căutarea online în 1998. Comerțul electronic a cunoscut o creștere accelerată, cu Amazon și eBay devenind platforme de referință. În plus, apariția conexiunilor de bandă largă și a serviciilor de internet pentru consumatori a dus la o expansiune fără precedent a numărului de utilizatori.
În această perioadă, internetul a început să transforme industrii întregi. Jurnalismul, comerțul, educația și divertismentul s-au adaptat la noile posibilități oferite de mediul online. Companii precum Microsoft și Apple au început să dezvolte software și sisteme de operare optimizate pentru conectivitatea online, facilitând astfel creșterea pieței digitale.
Ulterior, dezvoltarea rețelelor sociale precum Facebook și Twitter a transformat modul în care oamenii interacționează online, consolidând rolul internetului ca pilon al societății moderne. În paralel, securitatea cibernetică și confidențialitatea datelor au devenit teme centrale în dezvoltarea infrastructurii online. Organizarea și reglementarea domeniilor web, alături de îmbunătățirea protocoalelor de securitate, au fost esențiale pentru asigurarea unui mediu digital sigur și stabil.
Prin contribuțiile unor inovatori precum Vint Cerf, Bob Kahn, Tim Berners-Lee și mulți alții, infrastructura digitală a devenit o componentă indispensabilă a lumii moderne.